Draguta discutie.
Lucrez la o clinica particulara si uneori mai uit directiva numarul 1, care e chiar titlul acestui topic (fara semnul intrebarii).
Am vazut acum ceva timp o pacienta cu Graves si probleme de anxietate-depresie destul de importante. Am observat ca majoritatea celor lasati cu Graves foarte mult timp si frecati cu tratamentul, sfarsesc prin a face cate-o depresie de-asta, e o boala foarte suparatoare.
Am stat cu ea 45 de minute la prima vizita pana mi-a povestit toata istoria. Una dintre principalele probleme pe care le avea era ca la inceput (acum vreo 5 ani, cand a debutat boala) au trimis-o direct la psihiatru si nimeni nu s-a gandit sa-i faca o functie tiroidala, drept pentru care a capatat o ura pe psihiatri si o neincredere fata de aceasta onorabila, insa temuta specialitate. Si fata de oricine ii sugereaza ca ar avea o problema psihica.
Avea totul, discurs dezordonat, fuga de idei, mi-a si plans in cabinet, e convinsa ca problemele ii vin de la tiroida. Imi arata niste analize de acum 3 luni, avea functia tiroidala perfecta, insa cica doctorita i-a ajustat un pic tratamentul, ca poate e mai bine. E nemultumita de endocrinoloaga ei ca nu-i gaseste o doza cu care sa se simta bine, bla, bla, asa ca vine la mine...
Ok, ii zic ca dupa mine tiroida era ok atunci, asa ca nu cred sa fie de la asta si nici nu cred ca era necesar sa modifice doza, dar sa vedem sa nu se fi dereglat acum. Ii cer niste analize actuale si ne vedem iar. Sa ramana cu aceeasi doza pana atunci.
Ii explic si optiunile de tratament definitiv pe indelete, in total 45 de minute in conditiile in care eu am 15 min de pacient.
Vine la urmatoarea vizita, intre timp isi modificase ea doza, desi eu ii spusesem sa n-o faca... tiroida perfecta.
Era foarte rau, deprimata, incepe iar sa imi povesteasca problemele ei. Ii sugerez sa apeleze la un specialist, dar e foarte reactiva, nu are incredere in psihiatri. Incerc s-o conving... In fine... in cele din urma ii scriu o reteta de fluoxetina (cam pana aici merge competenta mea in domeniu
). Si dupa ce i-o scriu imi spune ca a inceput ea sa se automedice cu citalopram.
Moment in care ma enervez, doamna nu voia sa se duca la psihiatru, ma fte la cap ca nu vrea s-o umple ala cu pastile, dar se automedica?! Rup reteta de fluoxetina in fata ei, demonstrativ (recunosc, am fost cacanara) si ii spun ca foarte bine, daca vrea sa se automedice in loc sa mearga la specialist, s-o faca ea.
Si doamna incepe sa ma intrebe ce efecte adverse are citalopramul, ce medicatie e mai buna... iar caknara de mine i-a spus ca ar trebui sa se duca la specialist ca sa discute aceste probleme. Aveam restul pacientilor asteptand la usa, nu era o patologie cu care sa am experienta si ma si enervase.
In total a stat 23 de minute la aceasta vizita, in care am vorbit de tiroida doar 5, in rest despre depresie.
Iese afara nemultumita si ii comenteaza secretarei ca e nemultumita ca am dat-o afara prea repede, la care secretara (si asta e cam limbuta) ii spune ca vizitele sunt de 15 minute si ca mai sunt si alti pacienti care asteapta. Sigura ca s-a enervat si a spus ca ea plateste mult asigurarea si ca ar trebui sa vorbeasca tot ce-are de vorbit si asa si pe dincolo.
Drept petnru care ne-a pus o plangere amandurora.
Mie ca am expediat-o prea repede (probabil voia sa stau tot 45 de minute, ca prima oara), iar secretarei ca nu i-a placut cum a vorbit cu ea...
Asa ca are o vizita cu seful in curand, o sa faca el magia pe care o face de obicei si cu care impaca toate doamnele astea conflictive. Si probabil o sa ramana cu ea pe cap. Avantaj Muma.
