începătorul wrote:E clar că, cel puțin în primul an sem I, este singura materie care contează
Foarte fals. În realitate, anatomia nu prea contează altfel decât ca "inițiere". Cel mai bine e să nu îi lași să bage groaza în tine, că e mai mult o chestie de impresionat studentul.
Eu, încă din timpul liceului, am descoperit că, decât să învăț ceva "ca pe poezie", mai bine mă dau cu capul de un perete, repetitiv, are mai mult efect și e mai plăcut. Ce naiba, nu mai ai 10 ani, ești om mare de-acum.
Eu unul:
- nu învățam decât în sesiune
- a trebuit să găsesc o carte care îmi place. Asta a fost cel mai important lucru, de altfel, pe tot parcursul facultății. Rarisim mă satisfăceau în vreun fel cursurile, cărțile catedrelor cu atât mai puțin, așa că trebuia să găsesc altceva. La anatomie, pt mine a fost Testut, ultima ediție (cea de început de secol XX). Era la bibliotecă, dar mi-a plăcut așa de mult că până la urmă am cumpărat-o din anticariat. Testut e singurul în stare să transforme anatomia, dintr-o plicticoșenie sinistră, într-o poveste frumoasă. Descrierile lui erau atât de plastice, și se vedea că îi place mult să scrie. Iar desenele erau perfecte, foarte clare: de altfel, ele au constituit sursa principală de inspirație pentru Netter, decenii mai târziu. Singura "problemă" a fost că denumirile nu sunt deloc conforme cu Nomina Anatomica, dar asta a fost chiar un avantaj, pentru că profului meu îi plăceau denumirile obscure și cu nume proprii. Sunt convins că la examen, când i-am zis de "artera grăsoasă a lui Vieussens", a avut un frison de plăcere.
Pentru embriologie, era cartea
asta, nu?