Sunteti pregatiti pentru cancer?

[MumaPadurii]

In stadiu terminal?

Stiu, stiu ca nimeni nu poate vorbi despre asta inainte de a fi pus in situatia respectiva, dar hai sa ne imaginam de dragul discutiei. V-ati incheiat socotelile cu viata? Ati avea multe regrete, multe vise restante de realizat?

Eu cred ca m-as duce impacata. Nu stiu daca doar zic asta din inconstienta, lipsa de imaginatie, lipsa de empatie, bravada sau distimie, dar cred ca n-as avea multe regrete. Simt cumva ca mi-am atins potentialul profesional si personal, ca nu ma mai asteapta multe succese sau surprize. Sigur ca mi-ar placea sa continui sa traiesc, pentru ca gasesc placere in diferite aspecte ale vietii, dar... doar atat. Nu e nimic din ceea ce vreau sa fac de care sa-mi para rau ca nu am mai ajuns sa pun in practica.

Si nu vreau sa sune ce spun ca o lipsa de empatie pentru bolnavii in stadiu terminal, doar ca mi se pare un pic aiurea ca simt asa. E ca si cum ai fi un pic mort deja.

[jomil]

Muma, te admir pentru curajul de a deschide acest topic. Probabil ne-am gandit multi la asta...sunt pregatit sa mor?

Io stiu ca m-am gandit. Probabil ca m-as duce overall impacat, cum zici si tu.

Stiu insa ca m-as duce si cu multe regrete, simt ca mai am multe de facut. Nu neaparat pe plan profesional sau familial, nu ma intereseaza sa fac ceva pentru mine, nu ceva fizic in orice caz. Nici ceva profesional. Simt mai mult ca inca nu m-am format ca fiinta umana, ca inca n-am facut lucruri importante pentru care m-am nascut. Habar n-am care sunt alea, iar asta in sine e o neimplinire si mai vreau timp sa descopar. Cel putin asa simt.

Ma gandesc mereu ca o sa traiesc 100 de ani, dar incerc sa am tot timpul bagajele pentru subsol pregatite...Nici nu e greu. Nu-ti trebe nimic acolo. or so they say.

[Phat Skidz]

Muma, dar în subtext ne mărturisești exact contrariul. Te supără propria ta mulțumire. Și probabil ai dreptate, nu există justificare pentru mulțumirea de durată.

[andy gavrilescu]

m-am gandit si eu la un mom dat la asta, ma uitam la un film si e din ala pe parti care apar la cativa ani, mi-ar fi parut rau daca nu il terminam de vazut. inca nu s-a terminat.
mie mi-ar parea rau ca nu am facut mai mult, nu profesional ca aici chiar sunt intr-un punct mort, ci din restul: nu am stat destul cu ai mei, nu le-am aratat ca tin la ei, nu am calatorit suficient, nu m-am distrat cat as fi vrut, n-am trait aventura vietii.
ideea e ca nu stiu ce as face concret daca as afla ca am ce zice muma.

[Phat Skidz]

Dacă chiar mă apuc și iau în serios întrebarea, eu nu sunt nici pregătit, nici mulțumit. Mă îngrozește moartea, mi se pare absurdă și nedreaptă, chiar dacă obiectiv realizez că e un lucru bun că omenirea se împrospătează și că facem loc la ăia mai tineri - moartea e somnul omenirii, datorită ei fiecare generație se poate bucura de prospețimea unui nou început. Dar eu, individul, n-o să fiu niciodată pregătit.

Nici mulțumit. Până acum, n-am făcut absolut nimic care să mă mulțumească.
Copiii nu se pun, nu sunt realizarea mea, eu doar am donat niște ADN, care nu era al meu, l-am primit la rândul meu de la alții. Și, cum am văzut oameni excepționali ieșiți din părinți oribili, nu cred că părinții au vreun merit deosebit vreodată. Au datorii elementare: să aducă de mâncare, să-i dea la școală, să nu fie abuzivi. Chiar și în privința lor, copiii mei s-ar bucura să aibă mai mult, la nivelul bazal, material, iar eu nu pot sau nu știu cum să le dau. Niciodată nu poți să spui că ai făcut suficient.
Profesional, e exact la fel: n-am făcut nimic din ce n-ar fi putut face oricare altul în locul meu, să zicem următorul rezident care ar fi prins psihiatria dacă nu aș fi ocupat eu locul. Ceea ce agravează foarte tare cazul e că au fost unii care au zis că aș fi putut face mai mult. Aș fi vrut să nu zică asta, dar au zis-o, iar eu nu pot decât să fiu foarte ofticat pe mine însumi.
Pe partea hedonistă-egoistă-personală, e la fel. Am călătorit f puțin, n-am văzut mai nimica, am citit foarte puțin, în general am foarte puține experiențe. Dacă mi-aș scrie acum memoriile ar ieși o carte extrem de plicticoasă, deși foarte scurtă.

Da, am avut fericiri, dar niciuna nu a fost meritul meu, m-au luat prin surpindere ca ploile de vară.

Așa că nu aș primi deloc bine vestea cu cancerul. Aș fi speriat cumplit de ce vine și nesatisfăcut cu câte am făcut. Muma, suntem aparent foarte diferiți.

[Chingachgook]

da, nu va potriviti, nu va puteti casatori.
si eu mai am niste lucruri de facut, ma simt inca pe panta ascendenta a vietii. sunt curios daca atunci cand o sa am 85-90 de ani o sa simt intradevar relaxarea si indiferenta in fata mortii (sau doar o sa mimez asta)

[MumaPadurii]

Așa că nu aș primi deloc bine vestea cu cancerul. Aș fi speriat cumplit de ce vine și nesatisfăcut cu câte am făcut

Tu ai facut mai multe ca mine, creier. Si nu ma intelege gresit, realizarea ca si-a atins potentialul nu stiu daca ii aduce unuia chiar fericire. Pentru ca la o varsta relative tanara ar trebui sa fii pe panta ascendenta, cum zice kooksee.

Dar nu inteleg de ce ai fi speriat si nesatisfacut in fata mortii. As intelege daca ai avea un plan sa faci ceva, dar alta este situatia, nu?
Altfel, cu ce schimba ipoteticul cancer datele problemei? Cum poate sa-ti taie aripile daca deja nu mai puteai sa zbori? Doar pt ca aveai iluzia ca mai puteai? Asa poti la fel de bine sa fii speriat si nesatisfacut de pe acum. Sau sa traiesti linistit si in fata cancerului sa fii la fel de linistit. De ce trebuie ca oamenii sa stie ca mai au de trait 6 luni ca sa faca chestii pe care nu le-ar fi facut oricum niciodata?

[Phat Skidz]

Nu e logică, aici, doar instinct de supraviețuire și deficit de transcendență, imposibilitatea de a ne imagina lumea altfel decât prin propria conștiință.

[MumaPadurii]

Bine, si eu as fi speriata ca n-o sa mai exist, trista ca n-o sa mai existe nimic dupa aia, ca o sa se termine lumea.
Dar imi imaginez ca mi-ar parea rau pentru ca n-o s-o mai aud pe fi-mea razand de exemplu, nu pentru ca n-am apucat niciodata sa vad Tokio. Sau sa ma implinesc personal, cum zice jomil. Sau sa invat rusa. Sau sa am o casa cu trei etaje si o gradina mare. Si nu stiu daca asta inseamna ca mi-am implinit deja visele sau doar am renuntat la ele.

[schnauzer]

Eu am adeseori o fantezie.
Ma duc la culcare si nu ma mai trezesc la viata niciodata.
Da chiar maine. Ce fain ar fi.
(singurul regret ar fi tristetea copilului meu in rest nimic)
Si da, vreau sa mor tanara, cum am mai afirmat intr-un topic cu acest titlu.

Am citit recent ca medicii au rata de suicid mai mare fata de restul populatiei si rata de deces prin cancer mai scazut.
Eu ma interpretat asa: cand afla ca are cancer se omoara. Se atucni moartea intra in categoria asta, nu in prima.

[Chingachgook]

Am citit recent ca medicii au rata de suicid mai mare fata de restul populatiei si rata de deces prin cancer mai scazut.

tu si ioio
unde cititi?

[Phat Skidz]

Dar imi imaginez ca mi-ar parea rau pentru ca n-o s-o mai aud pe fi-mea razand de exemplu, nu pentru ca n-am apucat niciodata sa vad Tokio.

Sigur că mi-ar părea de o mie de ori mai rău de râsul fi-mii decât de Tokio (pe care nici nu-mi doresc să-l văz neapărat). Dar trăim o lume de posibilități enorme față de lumea părinților noștri, de ex. Cât de greu ar fi ajuns ei la Paris, și cât de ușor aș putea eu ajunge, de ex. E cumva aiurea că nu ajung mai des, regret asta de pe acum, fără să știu exact când o să mor. Vreau să ajung cu tot cu fetele mele, dacă pot, cât sunt copii și mă suportă lângă ele.

[MumaPadurii]

Am dat niste exemple aleatorii, poate disproportionate.
Voiam sa zic ca daca mi-ar parea rau, probabil mi-ar parea rau dupa lucrurile pe care le am/le fac deja, nu dupa lucrurile pe care le-as fi putut avea/face.

Si oricum, daca mori n-o sa mai fie nimic, niciun ras. Nu e ca si cum ai fi undeva unde sa mai simti parere de rau sau sa-ti mai fie dor de sau sa-ti mai pese. Parerea asta de rau e o senzatie idioata a creierului care anticipeaza ca va exista o pierdere, dar nu anticipeaza ca el n-o sa mai simta pierderea aia. Mult mai rea e cealalta varianta, cand ramai tu.

[obstetrix]

nu. categoric nu
nu vreau, nu sunt pregatita niciodata si nu vreau de cancer sa mor.
deci nu, asta nu
prefer ceva subit, inima mea deja bolnava sau stii ce?? imi plac masinile la drum lung. prefer un accident
asta da!

[MumaPadurii]

Intrebarea nu era "cum preferati sa muriti"
dc tu preferi sa mori in chinuri, contorsionata intre fiarele unei masini... whatever floats your boat

[obstetrix]

pai da. de cancer refuz sa mor. deci nu
sa mai si intreb pe ginecolog spre ex, ironia sortii
cat mai am? facem radio? nu facem

[andy gavrilescu]

Sa mori eroic de cancer se poate?

[obstetrix]

toti mor eroic de cancer
sunt oamenii cei mai puternici si cu psihicul cel mai tare. nu aia care intra in depresii k i-a lasat partenerul sau k nu mai au ce face cu banii si o iau pe aratura
sau de plictis, se sinucid

[MumaPadurii]

ce zici tu e ca cancerul intareste psihicul? Ca te apara de depresie?
sau ca oamenii tari in psihic sunt mai ghinionisti de felul lor?

[187.92a]

. De ce trebuie ca oamenii sa stie ca mai au de trait 6 luni ca sa faca chestii pe care nu le-ar fi facut oricum niciodata?

pentru ca exista POSIBILITATEA, fie ea mai apropiata sau la nivel de vis. certitudinea ca NU se va intampla niciodata trebuie sa fie dureroasa.
nu stiu cati dintre noi traim vietile noastre. ca simtim ca suntem cu adevarat in ele. cred ca multi traim pe speranta. nu cred ca niciun om normal la cap nu ar putea sa zica ca e viata lui cand se trezeste dimineata si o ia spre metrou la corporatie.

lipsa sperantei mi s-ar parea naspa. nu sunt pregatit sa renunt la speranta. chiar daca nu=mi imaginez chestii concrete. imi ajunge sa STIU ca pot proiecta chestii in viitor. ca exista o sansa sa le fac.
bine, cu timpul o sa dispara toate sperantele, dar se inlocuiesc cu altele (nu se maiscoala, dar iata ce nepotei draguti etcetc). si prefer asa


si m-ar speria maximal durerea. ba dar m-ar speria grav.


in rest, aia pe care ii las in urma.. fix pix. cred ca de copii esti mai apropiat, dar nu e cazul.

[andy gavrilescu]

mda, scrisesi si tu un post normal.

[187.92a]

andy nu vreau sa iti exprim ce fac cu parerea ta si capacitatea ta de a judeca

[andy gavrilescu]

nu judec. am invatat sa nu judec pacientii si nu judec in general vorbind.

[187.92a]

andy esti plictisitor si inutil, daca nu ai o parere pe topic abtine-te de la a chibita parerile altora

[MumaPadurii]

bine, cu timpul o sa dispara toate sperantele, dar se inlocuiesc cu altele (nu se maiscoala, dar iata ce nepotei draguti etcetc)

da, asta nu vazusem. Inteleg ca deocamdata n-a disparut inca speranta ca o sa se mai scoale.

[187.92a]

ok


pe de alta parte: tu dublu-citesti posturile mele?

[MumaPadurii]

Nu, le stiu pe de rost.
Astfel ca scrolland pe mobil am observat cu usurinta ca editasei.

[187.92a]

editaseSi

[MumaPadurii]

[Melania]

Depinde de cancer.

[andy gavrilescu]

eu ma tot gandesc la asta.

[mihai_525]

depinde de unde sunt metastazele,
daca ficat da, pt ca encefalopatie si mori in somn
daca plaman nu pt ca mori de viu sufocat
citisem doar primul post si ma pregateam sa scriu ca eram sigur ca e ceva in neregula cu mumapadurii dar apoi am vazut data si m-a cuprins dezamagirea nu ca nu are mumapadurii cancer in std 4 ci pt ca m am inselat de data asta si urasc sa ma insel
ideea e ca nu exista stadiul 5 melania se vede ca nu stie medicina, daca e 4 chiar nu conteaza in pelea mea chiar nu stiu ce mai cautati pe forumuri de tineri (in 2003-4) medici faceti-va voi reprezentantii medicarzi forumul vostru in pelea mea

[mihai_525]

a si cel mai nasol nu os pt ca doare
a si daca intrebi din pct de vedere profesional raspunsul este DA cu siguranta am operat in urgenta std 4 si a plecat pe picioare din spital ce pelea mea caut eu in romania nu stiu locul meu este la seattle grace mayo md anderson etcetera m am nascut in romania ajutati-ma va rog

[mihai_525]

back on topic da sunt pregatit sa crap de cancer chiar si in viitorul imediat dar in america macar atat

[alimori]

Cu meta pulmonare nu mori sufocat, mori hipoxic ca pe munte la 7000m, nu ai senzatie de lipsa de aer, esti mai degraba drogat.

[Melania]

depinde de unde sunt metastazele,
daca ficat da, pt ca encefalopatie si mori in somn
daca plaman nu pt ca mori de viu sufocat
citisem doar primul post si ma pregateam sa scriu ca eram sigur ca e ceva in neregula cu mumapadurii dar apoi am vazut data si m-a cuprins dezamagirea nu ca nu are mumapadurii cancer in std 4 ci pt ca m am inselat de data asta si urasc sa ma insel
ideea e ca nu exista stadiul 5 melania se vede ca nu stie medicina, daca e 4 chiar nu conteaza in pelea mea chiar nu stiu ce mai cautati pe forumuri de tineri (in 2003-4) medici faceti-va voi reprezentantii medicarzi forumul vostru in pelea mea

Eu stiam ca exista 5 stadii in cancer.

[Melania]

depinde de unde sunt metastazele,
daca ficat da, pt ca encefalopatie si mori in somn
daca plaman nu pt ca mori de viu sufocat

Curios ca nu ai spus nimic de metastaze cerebrale, probabil pentru tine creierul nu e un organ important.
Encefalopatie din cauza de metastaze e posibil dar destul de rar din cate am inteles. Cica se intampla mai des cand vreun chirurg tembel (niciun apropo) se avanta prea mult cu rezectia.

[pc7]

E adevarat ca 1 din 2 fac cancer la un moment dat?

[mihai_525]

alimori daca am fi singuri la 7000 m si am mai avea clipe de trait..? plus ca ar fi ingrozitor de frig si ai tremura toata...?
macar atunci..?
nu stiu de ce am impresia ca alimori este singura care merita de pe acest forum, de atunci de cand a postat fotografia aceea cu reflexia ei in ecranul laptopului
cand nu am ce face ma uit la fotografia aceea si

ma gandesc la alimori

[Chingachgook]

E adevarat ca 1 din 2 fac cancer la un moment dat?

toti barbatii fac cancer de prostata daca nu apuca sa moara de altceva inainte