@Darksunrise:
Da, asa intentionez, sa lucrez 3-4 luni in DE si apoi sa plec in UK. N-as face asta dar situatia mea financiara si mai ales familiala este foarte grea, fapt care nu-mi prea da de ales.
Pe de alta parte, pentru jobul in UK ar constitui un avantaj experienta (minimum minimorum) pe ATI/Urgente/Chirurgie.
Clauzele contractului cu UK:
1. daca ma imbolnavesc ma pot da afara fara preaviz
2. daca plec de la ei fara a le da un preaviz de minim 3 luni platesc 4000 lire
3. spitalul ma poate da afara fara preaviz "for whatever reason"
Pe de alta parte as fi platit mai bine decat in DE si ar fi limba engleza
Legat de Germania, poate n-ar strica sa povestesc cum a fost pt mine acolo...
Etapa 1:
Invatat in RO, singur singurel germana, timp de 5 luni, pana la nivel B1, certificat de Goethe nivel B1. Nu ma laud, pur si simplu n-am avut bani de cursuri/profesori.
Am plecat in dec invitat de un Chefarzt din DE sa fiu hospitant si mi s-a oferit cazare si masa.
Acolo m-a ajutat o romanca sa fac un curs intensiv de 6 saptamani 5 ore/zi 5 zile/sapt de germana. Am luat B2 cu 85% la Projekt Deutsch Lernen in Dortmund. In total pt nivel B2 am avut nevoie de 6 luni si 2 saptamani.
Mi s-a oferit contract de Ass.-arzt pe Neurologie dar am asteptat 2 luni si jumatate sa vina Berufserlaubnis si n-a venit... Ajunsesem sa nu mai am bani sa-mi cumpar pasta de dinti etc. M-am dus la Chefarzt si i-am zis ca nu am nici un ban pt lucrurile de baza si dat fiind ca am Freizugigkeitsbescheinigung si ca deja lucrez in spital (dictam anamneze, luam sange, faceam aufnahme etc) l-am rugat sa vorbeasca pt mine sa fiu angajat ca orice pe acolo pe 2-300 euro pe luna ca sa nu ma mai tot imprumut sau sa imi dea spitalul un avans la salariu. A replicat zambind ca nu se poate si ca sa nu-mi fac griji ca voi fi bogat... I-am zis si eu ca nu mai pot sa fiu medic la spital si sa n-am 85 de centi sa imi cumpar muenze pt masina de spalat automata, sa n-am sapun etc.
I-am zis a doua zi ca nu mai vreau sa lucrez acolo, am rugat un prieten sa-mi ia un bilet de avion si am plecat in Romania.
Cica Berufserlaubnisul a venit dupa vreo 3 luni de cand am depus actele, am primit mail in care ma invitau sa ma intorc
Etapa 2:
Am aplicat la diferite spitale, am fost invitat la 5 interviuri.
Am acceptat sa lucrez la o clinica de Akut pe Neuro, cu stroke unit si toate alea... (stupid me)
I-am explicat la interviu Chefarzt-ului ca as avea nevoie de minim 2-3 luni ca sa ma adaptez la conditiile de munca din spital si i-am cerut sa nu fac garzi in aceasta perioada de acomodare.
Spre sfarsitul primei luni deja ma lasasera singur pe Station cu 22 de pacienti, n-o sa uit cum am scris singur singurel 4 entlassung si am facut 3 aufnahme, o performanta avand in vedere experienta mea pe neurologie, dialektul saarlandisch si faptul ca nu aveam decat 10 pacienti ai mei, restul de 12 fiindu-mi total necunoscuti. Chestia asta a durat 3 zile si s-a intamplat pentru ca o colega de-a mea avusese un accident de masina. De-abia in a 3-a zi a venit OA si s-a uitat peste ce m-a dus capul sa fac singur pe sectie. Normal ca nu s-a deranjat nici unul dintre rezidentii mai vechi ( oricare dintre ei avea mai multa experienta ca mine ). In fine, n-a crapat nimeni atunci...
Dupa asta, desi abia eram in a 4-a saptamana acolo m-a chemat Chefarztul si mi-a zis ca este nevoit sa-mi ceara sa fac garzi incepand din prima luna, la cererea Verwaltungsdirektor. Mi-a dat de ales: ori fac garzi ori ma da afara. Asta era pohta ce pohtise monsieur le Directeur. Mi-a zis parinteste ca el o sa incerce sa obtina, daca sunt si eu de acord, sa trec pe 4 ore si atunci nu mai e nevoie sa fac garzi. Am acceptat, ce sa fac? De-abia inchiriasem o garsoniera langa spital si mai aveam 80 de euro toti banii pana la primul salariu.
Poate ca se afla printre voi, oameni cum de buna seama este ciresar, care inteleg saarlandische dialekt, citesc CT-uri ca nimeni altul (n-aveam radiolog de garda), stiu sa faca lyse, si in general gestioneaza excelent orice situatie aparuta pe oricare din cele 2 Stationuri cu 25 de paturi fiecare sau in Stroke Unit de 4 paturi, totul dupa 15 zile efective de munca de rezident anul 1 pe Neurologie. Jos palaria in fata voastra, eu recunosc cu umilinta ca n-am putut! Si se pare ca n-a putut nici unul dintre colegii mei nemti, rezidenti de anul 1, care desi lucrau de 3-4 luni acolo nu incepusera sa faca garzi...
Asa ca am fost teilzeit cu banii si 6-8 ore pe zi in realitate, colegii aveau 8-12 pacienti, eu aveam 8-10...teilzeit ce p*** mea!
Sunt multe povesti de succes postate pe aici, unde IQ-ul nemaivazut al romanasului si competenta stelara l-au propulsat in Germania. Poate ca e utila si povestea unui esec. Zic unii ca inveti si din esecuri si din "succesuri"...
Puteam sa lucrez in continuare acolo, erau multumiti se pare de micul nostru aranjament, care, nu-i asa?!, mi-a salvat jobul! Aplicasem intre timp pentru a pleca in UK si reprezentantul firmei imi spusese ca pot incepe in Martie. Asa ca in Ianuarie, cand (fatalitate tu, sa mor daca nu!, de stiam stateam 10 luni batute pe muche) se implineau 6 luni si cateva zile de cand lucram acolo, mi-am depus demisia.
Oricum, gandeam eu cu capul meu sec, mai stau o luna, doua in Romania, imi vad familia, prietenii si apoi Welcome to Great Britain, you lucky son of a bitch!
Acasa am descoperit ca bunicul meu era pe moarte si nici matusa mea nu se simtea prea bine.
Asa ca am tot amanat plecarea in UK pana in iunie, apoi august, si acum noiembrie.
In aceste luni cele 2 rude au avut bunul simt sa moara ca sa nu ma mai tina in Romania, si din noiembrie voi lucra probabil in UK, daca ma impac cu termenii contractului.
Din nefericire am nevoie de cateva mii de euro pentru a rezolva cateva probleme care nu suporta amanare pana in noiembrie-decembrie asa ca m-am hotarat sa plec in Germania.
Scuze pentru wall of text (i really hate it when someone writes novels instead of just posting) si sper ca nu v-am plictisit.