Medicina Bucureşti

Jerome wrote:da, ai dreptate, a fost o exagerare. Procentul care incep la 18 ani e foarte mic, asta ar fi trebuit sa spun, imi cer scuze.

"In the United Kingdom a year out is a common choice before university, again to travel or volunteer, gaining life experience. All universities seem to welcome gap year applicants, no different from going straight to university from previous education."

Imi dai copy-paste dupa wikipedia?
(http://en.wikipedia.org/wiki/Gap_year)

Wikipedia? Serios?

un an, nu 10
Toti am auzit de road trip sau de sabbatical, jerome

mi-ar fi placut sa stau si eu un an sa calatoresc, nu stiu dc ar fi fost posibil, adica sigur nu ar fi fost atunci
poate n-as mai fi ales medicina, poate da

la 30 de ani nu m-as mai apuca din nou de ea

MumaPadurii wrote:

io la treizeci-si-cativa ani parca m-as apuca de alta facultate.

E vb de medicina ? : )
Ce vrei sa faci, alimori? Eu as face limbi straine, dc ar fi sa fac altceva. Dar e enervant ca am auzit ca de exemplu la engleza trebuie sa inveti toate ckturile alea de arhaisme.

alimori wrote:ma enerveaza ca daca vreau sa schimb tara trebuie sa dau examen de limba si eventual sa omologhez titulul de specialist sau sa dau board-ul, cand altii se muta linistiti dintr-un loc in altul. si ma mai enerveaza si pacientii

Daca vrei sa pleci, poti cauta un contract de cercetare, ceva. Pleci cu engleza si inveti intre timp. Sau ramai pe cercetare si nu cred ca e nevoie sa obtii omologare.

Oricum, sa faci alta facultate mi se pare mai greu decat sa obtii un certificat, daca asta era problema.

As face ciencias ambientales (cred ca se traduce "stiintele mediului"), dar mi-e foarte lene.
Nu compar cu obtinutul a 2 certificate care oricum te ajuta intr-un numar limitat de tari, ci cu mobilitatea pe care o au alte meserii. Pai strainii aia cu care ies se muta de n-au aer, cativa ani aici, cativa ani dincolo, ca-i trimite "firma", ca-si cauta singuri, ca-si gasesc in chestii conexe. Pai io daca vreau sa ma duc de exemplu in Suedia tre´sa invat limba (da, si pt cercetare c-am cautat cand eram rezidenta chestii prin Karolinska si cereau suedeza) si sa dau boardul. Bine, as putea invata pt board ca oricum mi-ar prinde bine si imi place specialitatea, nu m-as scarbi ca pt rezidentiat.
Bine, acum sunt intr-o pasa proasta si nu vreau nimic, nici sa invat, nici sa muncesc, doar sa plec in vacanta. Dar in fiecare toamna inainte de a incepe inscrierile la facultate sau la MIR ma gandesc sa fac altceva. Cam de cand am terminat facultatea ma gandesc la asa ceva Mai putin anii in care am fost rezidenta in Spania, atunci eram ok.

rosey wrote:

Jerome wrote:da, ai dreptate, a fost o exagerare. Procentul care incep la 18 ani e foarte mic, asta ar fi trebuit sa spun, imi cer scuze.

"In the United Kingdom a year out is a common choice before university, again to travel or volunteer, gaining life experience. All universities seem to welcome gap year applicants, no different from going straight to university from previous education."

Imi dai copy-paste dupa wikipedia?
(http://en.wikipedia.org/wiki/Gap_year)

Wikipedia? Serios?

da, wikipedia, pentru ca nu te pot incadra intr-un spital in UK, cu colegi britanici, ca sa afli detalii de la ei. Experienta n-am cum sa-ti transmit, deci da, wiki, care spune cam ceea ce incercam eu sa transmit. Are importanta de unde e textul? Nu realitatea conteaza? Iti pot confirma ca asa este.

MumaPadurii wrote:un an, nu 10
Toti am auzit de road trip sau de sabbatical, jerome

mi-ar fi placut sa stau si eu un an sa calatoresc, nu stiu dc ar fi fost posibil, adica sigur nu ar fi fost atunci
poate n-as mai fi ales medicina, poate da

la 30 de ani nu m-as mai apuca din nou de ea

mai, se pare ca rosey n-a auzit, dupa cum vezi. Si nici nu crede in el pentruy ca wiki scrie de el...

nu cred ca aici era vorba exact despre asta
sigur ca de putut se poate la orice varsta

dar cand cineva iti cere un sfat, nu prea-l ajuta sa-i zici “de putut, se poate orice”, nu?
adica e adevarat, dar un prea-i e de ajutor, trebuie sa fii un pic mai specific de atat
se poate orice, dar…

ba, io chiar asta cred. N-auzi ca daca stie ea pe cineva la Oxford care a inceput la 18 ani si nu are cunostinte care au facut altfel, sabbatical nu exista?
Io introduc mana in foc ca habar nu are ce e ala.

topicul nu e despre ce are habar rosey ca e un sabbatical year
sau ce-o fi ala, ca sabbatical e practic o pauza de la munca

MumaPadurii wrote:nu cred ca aici era vorba exact despre asta
sigur ca de putut se poate la orice varsta

dar cand cineva iti cere un sfat, nu prea-l ajuta sa-i zici “de putut, se poate orice”, nu?
adica e adevarat, dar un prea-i e de ajutor, trebuie sa fii un pic mai specific de atat
se poate orice, dar…

Io chiar cred ca se poate incepe medicina la 30 de ani.

MumaPadurii wrote:topicul nu e despre ce are habar rosey ca e un sabbatical year
sau ce-o fi ala, ca sabbatical e practic o pauza de la munca

Mai, atata vreme cat comenteaza ce scriu io, cred ca am macar dreptul sa raspun. Mersi.

da.
daca aveti curiozitatea sa cititi biografiile la baietii aia care scriu carti de medicina vedeti ca virgula cam toti au inceput facultatea dupa liceu.
sigur, nu toti ajungem sa scriem carti dar cred ca aia ar trebui sa ne fi fost modele, nu tot felul de hippies care se duc cu rucsacul in spate sa cunoasca lumea si se folosesc de scuza asta ca sa isi motiveze trasul matzei de coada.

muma ce sfat mai adecvat sa ii dam OP?

j, normal ca ai dreptul sa raspunzi
dar sa nu pierdem din vedere intrebarea

ce-i aia OP?
pai sfatul meu mi se pare adecvat

Jerome wrote:da, wikipedia, pentru ca nu te pot incadra intr-un spital in UK, cu colegi britanici, ca sa afli detalii de la ei. Experienta n-am cum sa-ti transmit, deci da, wiki, care spune cam ceea ce incercam eu sa transmit. Are importanta de unde e textul? Nu realitatea conteaza? Iti pot confirma ca asa este.

Nu sunt de acord cu asa ceva, anul acela este practic pierdut. Te poti plimba in vacante si nu iti trebuie un an liber sa iti dai seama ce vrei sa faci in viata.

Sursa conteaza, desigur.

Dr pe care o cunosc cel ma bine din Londra este chirurg si nu a avut niciun gap year.

.. asta nu inseamna ca ceilalti, care au avut, sunt cretini.

Sursa sunt studentii pe care ii vad zi de zi aici in spital (e spital universitar) si, evident, experienta cu alte cunostinte, studenti in alte domenii, plus familie, prieteni etc. Wiki avea exact fraza potrivita, do you mind?

Mai ales voluntariatul este extrem de apreciat in UK. Poti sa faci ce vrei cu anul ala si nu vad o problema cu asta.

Israelul, precum am zis, are o multime de timp "pierdut" dupa terminarea liceului. Si ? Ce-i cu asta? Depinde de la tara la tara. Daca in Israel se descurca sa faca medicina la 30 de ani, cred ca se va descurca si la noi.

Muma, ce zici tu are sens, e mai greu de acumulat la 30-40.

MumaPadurii wrote:j
ce-i aia OP?
pai sfatul meu mi se pare adecvat

original poster

Sa aiba grija sa nu isi consume aiurea si urmatorii 30 de ani din viata.

ce discurs comunist au unii. ”an pierdut”, ”timp liber in vacanta”.

Definiti an pierdut, definiti an nepierdut.definiti ce faceti voi acum si cu ce este mai bine decat altul care nu a facut asa....mare filosofie topicul asta.

Cui i te adresezi cand vorbesti cu “voi”, Paul? Chiar asa respectos esti cu rosey?

muma, tu sustii ca medicina trebuie inceputa musai imediat dupa liceu? Defapt e irelevant sa intreb caci tu ai inteligenta peste medie, deci raspunsul va fi negativ.

Eu doar mi-am spus parerea. Altii pot termina med si la 50 de ani, daca li se pare mai bine asa.

muma, tu sustii ca medicina trebuie inceputa musai imediat dupa liceu? Defapt e irelevant sa intreb caci tu ai inteligenta peste medie, deci raspunsul va fi negativ.

de-aia te si intreb cu i te adresezi cu plurarul din moment ce doar rosey sustine asta

Singurul lucru la care ma gandesc e la concursul de rezidentiat/post. Poate acolo sunt selectivi in functie de varsta, dar nu stiu sigur, voi stiti mai multe despre asta.Deci?

Depinde in ce stat.
Daca mergi in UK, esti asigurat deja ca poti sa ai ani pauza.

Pui o intrebare la care numai tu ai raspunsul.
A face medicina la 30 de ani implica anumite sacrificii care pot fi mai mult sau mai putin importante de la o persoana la alta. Tu trebuie sa cantaresti avantajele si dejavantajele unei astfel de decizii.
Strict profesional, nu sunt de acord cu ce ti-au zis unii, poti fi un medic f bun pe ce specialitate vrei sau unul f prost. Nu varsta la care incepi medicina determina
medicul care vei deveni ( daca te decizi sa faci medicina).
In privinta exemplelor ( care repet nu stiu cata relevanta au caci depind de la o persoana la alta) cunosc persoane ( in Franta) care au inceput si la peste 30 de ani si sunt ultra-pasionate si à fond in ceea ce fac

AndreiCovaci, intrebarea e de ce vrei TU sa faci medicina?

pc7 wrote:AndreiCovaci, intrebarea e de ce vrei TU sa faci medicina?

Nu ma mai mir de intrebare...daca a ajuns la 30 de ani si nu stie ce vrea sa faca in viata.

Viața e o călătorie. Dacă privești facultatea/rezidențiatul strict ca pe niște mijloace către un scop, atunci nu merită să le faci după 30 de ani. Dacă le vezi ca pe o experiență minunată, sigur că merită.

Buna,tuturor...
Dilema mea este simpla si complicata in același timp: am absolvit medicina veterinara-a fost foarte grea,dar nu este pt mine,pasiunea mea rămâne tot medicina umana! Cat de târziu ar fi sa încep? De entuziasm,pasiune si determinare nu duc lipsa! Știu ce ma așteaptă,cunosc sistemul,condițiile,am deja o vârsta la care am acumulat informații si experiențe! Mi-am spus de o mie de ori ca este prea târziu dar e ceva care nu imi da pace deloc si ma face sa imi doresc din tot sufletul!Ce spuneti,dragilor?

Cati ani ai, mai precis?
Si oamenii sunt ca animalele.

buna,
am 29 si da,sunt multe lucruri in comun, discipline la care se studiaza cam acelasi lucru.

rosey wrote:Mie mi se pare f tarziu sa incepi med la 30 de ani, devii medic specialist la 40-42 de ani.

Poi si care e problema?

problema? banii.
la 30 de ani faci 6 ani de facutate la taxa..ca e a2-a
si banii aia ti-i recuperezi la 40 si ceva.
sau poti munci in timpul rezi ca veterinar part time, dar o sa fie cam aiurea sa vina un fost pacient de-al tau la cabinet cu cainele si sa dea tot de tine (oau, am fost tratat de un veterinar)

eu as face-o.
acuma ai experienta, citesti dintre prima care profi sunt orientati pe bani si care asistenti sunt pe acolo doar pentru ca nu au fost in stare sa gaseasca un job mai bun
chiuleste la toate materiile unde se preda prost, mergi cat mai repede prin spital sa vezi care e treaba si ce ti-ar placea s afaci
am o colega care a inceput medicina la 31 de ani si acuma e medic de succes in america

Da.
Sunt sigura ca AndreiCovaci, care intreba pe alt topic cat se castiga in Germania ca maseur si daca nu e prea gay, o sa faca toate astea.

eu vorbeam cu ella daria.

Am eu un exemplu, coleg care a inceput medicina la 29 de ani, a terminat facultatea cu brio si intre timp a terminat si rezidentiatul (specialitate medicala cu garzi).
In cazul lui nici macar nu cred ca e vorba de o inteligenta rarisima, e doar un om motivat si foarte perseverent, fara copii si fara datorii la banci

ce a facut pana la 29 de ani?

williams1 wrote:Am eu un exemplu, coleg care a inceput medicina la 29 de ani, a terminat facultatea cu brio si intre timp a terminat si rezidentiatul (specialitate medicala cu garzi).
In cazul lui nici macar nu cred ca e vorba de o inteligenta rarisima, e doar un om motivat si foarte perseverent, fara copii si fara datorii la banci

Sunt convinsa ca aproape oricine a terminat medicina stie un caz de genul asta. Ba chiar va fi incantat sa il prezinte in discutie ca pe ceva relevant.

Intotdeauna se gaseste cineva care sa "stie pe cineva" (ruda, coleg, prieten) care a inceput mai tarziu si "a terminat cu brio facultatea" sau "e medic de succes in america/germania" (argumente "tip ioio", pentru cunoscatori).
Cat de relevanta (si de folositoare pentru cel care a pus intrebarea) e reducerea discutiei la prezentarea de exemple care au reusit, atata timp cat nu cunoastem persoanele despre care se vorbeste?
Le cunoastem situatia, capacitatile, aspiratiile? Dezamagirile? Sau ne este prezentat un aspect unilateral (si poate privit de la distana de catre un coleg) al vietii lor?

Si e si o viziune biased asupra subiectului, in orice caz. Sunt cunoscute si memorate in principal cazurile de succes si aspectele pozitive. Dezamagirile si regretele n-o sa le afle decat putini prieteni intimi.

Nu e mai bine si mai relevant sa fie prezentate aspecte obiective, ca salariu, timp care trebuie investit in studiu, program de munca, posibilitati de angajare (iar cel care a pus intrebarea sa cantareasca singur avantajele si dezavantajele), decat exemple de-astea izolate pe care oricum nu le cunoaste nimeni?

In definitiv, poate nu toata lumea isi doreste sa nu aiba copii la 40 de ani, ca in exemplul prezentat de williams, mai ales doamnele. E usor sa fii subiectiv si sa nu vezi the big picture atunci cand discutia se reduce la prezentarea de exemple incurajatoare de tip "yes you can".

am o colega de facultate care a inceput medicina la 31 de ani, a dat stepurile si a facut specialiuarea la john hopkins. acuma e ateista de succes

Muma, daca vrei sa fiu obiectiv am sa iti spun ceva ce probabil nu o sa cada bine unor imedisti.
Daca face facultatea in Romania... se va descurca.
Conceptul de studiu la facultatile de medicina din Romania este flexibil, se modeleaza pe motivatia si pe capacitatile studentului.