Viaţa la medicină - întrebări şi răspunsuri

[Phat Skidz]

voi astia mici liceenii, daca sinteti hotariti sa dati la mg/md de ce nu dati o fuga la davila la subsol in salile de disectie? apoi..un pic prin spitale sa vedeti saloanele..si va faceti o idee
daca nu "patiti" nimic cind intrati in sala de anato (unde veti sta 2 ani..) atunci apucati-va de invatat pt admitere

Să nu cumva să faceți asta. Să te duci să vezi cadavre în prealabil e teribilism pur și o lipsă de respect față de cadavru. În contextul anatomiei, când ești student, e cu totul altceva, și veți constata cu toți că nu e nicio brânză, și e destul de greu să te concentrezi să identifici și să înveți structurile anatomice ca să-ți mai pese de marea emoție mistico-isterică din prezența Morții, etc. N-a existat până acum student să nu suporte cadavrele, nici măcar să fie cuprins de cine știe ce tulburare a lui pește prăjit.

În rest, cum zice trident. Aș adăuga, dacă ajungeți la medicină, îndemnul de a păstra mereu un ochi rece asupra propriei meserii și să nu vă lansați în stereotipii de doi lei. Primul exemplu de stereotipie de 2 lei e asta cu "hauliu cadavru". Imediat va veni aia cu "mamă ce grea e anatomia, dar trebuie învățată că e importantă". Ulterior, o să vă atârnați un stetoscop la gât și o să vă fuduliți pe lângă pacienți, care vor râde de voi, dar în gând, că sunt politicoși, etc. E ok să le faceți, pp că sunt și astea niște rituri ale trecerii, dar dacă vă luați în serios prea multă vreme e nasol.

[pc7]

acu faci medicina daca vrei sa pleci din tara, nu ca sa mergi la tara

[Chingachgook]

ai si la tara bisturiu

[Kay Scarpetta]

Specialitatea ştiinţe ale naturii te ajută dacă o faci în cadrul unui liceu de top. În rest, din experienţa proprie, ştiu că la ştiinţe ajung mai mult cei care n-au medii destul de mari pentru mate-info. De regulă, acolo sunt şi profii cei mai slabi şi gândiţi-vă că tre să daţi bac la trei materii şi să-l şi luaţi Dacă nu vreţi să faceţi meditaţii, e mai bine să "prindeţi" din clasă, iar asta nu se poate întâmpla decât dacă ai un prof bun. So, prima clasă de mate-info e alegerea cea mai indicată, zic eu. [eu, personal, regret că n-am ştiut dintotdeauna că vreau medicină şi m-am dus la intensiv info, că mă cam stresez acuma, dar tot răul spre bine, un viitor medic, zic eu, trebuie să aibă o logică destul de bună, iar mate-info te ajută să ţi-o formezi, dacă te străduieşti niţel]

[stoica_paul91]

Sunt nou pe forum si am citit asta. Nu stiu daca merge sa-ti deschizi laborator daca specialitatea ta este ATI(Anestezie Terapie Intensiva) de obicei oamenii astia isi petrec timpul in sala de operatii si la Terapie Intensiva .

Da facultatea este de 6 ani.


Deci, daca nu ai rude medici cu importanta, daca nu iti place in mod deosebit aceasta meserie, daca vrei sa ramai in romania, singurul lucru bun pe care il poti face in mom de fata este sa uiti ca exista aceasta posibilitate, de a da la medicina.
Daca nu te incadrezi in situatiile mai sus mentionate, poti incerca.

Numai bine si mult succes!

'ai ca deja m-am pleostit grav dupa ce te-am citit. io vreau sa ma fac anatomopatolog, ce zici, merge sa-mi deschid un cabinet? daca n-o fi si n-o fi, poate macar ATI sa fie. da' nici asta nu-i buna, ca nu mere sa-mi deschid cabinet la parteru' blocului, dupa cum bine se intelege. deci, ce dracu' ma fac???

LE: studiul medicinei dureaza intre 9 si 13 ani in cel mai bun caz.

[Chingachgook]

poti sa iti deschizi un cabinet de anestezie


de ex faci anestezii pt piercinguri

[Phat Skidz]

Aşa cum există chirurgie de cabinet din ce în ce mai mult, există şi anestezie de cabinet.
Există şi o societate de Office Based Anesthesia.

[DarkComy]

poti sa iti deschizi un cabinet de anestezie


de ex faci anestezii pt piercinguri

si anestezii pentru chiuretaje sau acte de mica chirurgie

[DarkComy]

pentru anestezie nici nu prea e nevoie de cabinet daca prinzi o sectie de chirurgie generala sau gineco, pentru ca vei da la 2-3-4 sali deodata si pot fi programate si 10-20 interventii pe zi. aceasta specialitatea, desi banoasa ... stiu anestezisti la stat care fac 20.000 lei pe luna din atentii, are un grad ridicat de risc.

[DarkComy]

tin minte ca acum 7 ani tinea prof. dr. ispas un discurs la inceput de an si afirma ca "peste 80-90% din cei admisi au absolvit profilul mate-info", moment in care mai toata sala a aplaudat. nu e o regula ca pentru a ajunge medic trebuie sa fi absolvit un profil real. eu am un coleg venit de la uman, ma tampea omul cu latina, si a ajuns rezident pe chirurgie.

[didix]

Pacat ca nu exista buton de like ca cel de pe facebook ca asta i-as fi dat lui DarkComy ...daca ar fi vazut si ai mei postul asta inainte sa ma oblige la o alta facultate pe modelul "Ai facut filologie..nu esti in stare de medicina"

[DarkComy]

da ... lumea inca mai crede ca: daca stii fizica, trebuie sa mergi la poli; daca stii mate, hai la ase; daca esti la uman, limbi straine sau facultatea de litere, iar pentru biologie si chimie ... farmacie evident, sau copiii de medici trebuie neaparat sa faca medicina si ei

[Kay Scarpetta]

Eu când m-am transferat de la filologie la mate-info, pe la jumătatea clasei a X-a, nu bănuiam că o să vreau la medicină. Pur şi simplu, mă săturasem să tot vin la şcoală ca să adorm cu ochii deschişi în timpul orelor gen istorie sau română. Toată lumea era uimită, ştiau că sunt cea mai bună din clasa aia şi credeau că am luat-o razna, dar, de fapt, era vorba de nişte aşteptări de-ale mele care nu corespundeau cu realitatea. De aceea, cred că cei care dau admiterea la liceu ar trebui informaţi foarte bine înainte să aleagă un profil anume. La mine, a fost vorba de o lipsă de informare în prealabil, însă mă bucur că am reuşit să schimb profilul. La mate-info chiar ai ce învăţa util, fie că optezi în final pentru Poli, fie pentru Medicină, ASE, Jurnalism sau mai ştiu eu ce.

[DarkComy]

cei care dau admiterea la liceu si au 14-15 ani nu prea sunt interesati de viitor si nu inteleg importanta acestei alegeri, astfel ca sarcina informarii si a stabilirii unui drum in viata revine parintilor, numai ca multi parinti devin interesati de soarta odraslelor abia prin clasa a 12-a cand isi dau seama ca "vai, copilul nostru nu va lua bacul, are multe absente, prietenii lui au buzunarele pline de etnobotanice, dar totusi suntem siguri ca va reusi in viata cu voia Celui de Sus" si se decid sa apeleze la psihologul liceului si asa fara experienta in domeniul "consilierii consumatorilor de droguri usoare". vina acestui dezastru apartine evident liceului si profesorilor care nu au fost in stare sa modeleze mintea odraslei in cele 2-3 ore pe zi cat dadea pe la ore parintii neavand nicio vina ca in ultimii 3-4 ani nu au dat pe la sedintele cu parintii, ca nu au sunat nicodata dirigintele sa il intrebe cum se descurca "printul/printesa" sau ca nu era interesati ce teme are copilul. live long and prosper evident ca doar noi astia batranii stim cui apartine citatul

[DarkComy]

ai nevoie intre 9 si 12 ani mai nou .... 6 ani facultatea + 3-6 ani rezidentiat in functie de specialitate si multe multe examene si concursuri:

1. concurs de admitere in facultate
2. cred ca 120-150 examene teoretice si practice in facultate
3. examenul de diploma (abia au trecut 6 ani)
4. concurs de intrare in rezidentiat
5. cel putin 10 examene teoretice si practice in rezidentiat
6. examen de specialist (au mai trecut 3-6 ani si acum esti medic si ai drept de libera practica sau mai bine zis esti somer cu acte in regula),
7. concurs pentru post in spital
8. examenul de medic primar (cel putin 5 ani vechime ca medic specialist; in sfarsit te poti linisti)

optional:

1. concurs de intrare la master si sustinerea acestuia
2. concurs de intrare la doctorat si evident sustinerea acestuia

[Doddy]

Si, mai trebuie mentionat ca in timpul celor 6 ani de facultate nu se pot "scoate bani" din medicina (decat daca esti student foarte bun si iei bursa), insa un job in domeniul medical nu prea se poate. Poti scoate bani lucrand la McDonald's, la impartit pliante, la plimbat catei, insa nu din ceva medical... am inteles ca din anii mari (4-5) te poti lipi de o firma de medicamente si sa faci un fel de marketing pentru ei (aka plimbat pe la cabinete si facut reclama), insa fara o pila nu cred ca merge nici acolo (nu stiu insa exact cum sta treaba, de la vara cand trec anul 4 o sa ma interesez daca se poate ceva).

Ginecologia si dermatologia sunt foarte banoase, insa nu te astepta ca in primii 6 ani de facultate sa castigi ceva din medicina, sau in primii 2-3 ani de rezidentiat sa scoti prea mult.

Deci...


PS: nu e chiar de ras topicul tau, e bine ca te interesezi cum sta treaba. Sunt foarte multi copii care dupa primul sau al doilea an de facultate renunta la medicina, e bine ca te documentezi din timp cum sta treaba, ca sa nu vii aici in necunostiinta de cauza si sa renunti dup'aia .

[DarkComy]

nu stiu cat de avantajos este sa faci pe comis-voiajorul in studentie mai ales ca aceste firme cauta rezidenti sau specialisti, eventual ca student poti sta intr-o farmacie 4-5 ore pe zi sa iei tensiuni. ca sa iti vinzi medicamentele trebuie sa umbli prin spital dupa medic, iar acestia au program dimineata, adica exact atunci cand ai cursu si stagiul. mai toti colegii care s-au bagat la firme de genul asta au sfarsit prin a renunta la profesia de medic.

[b3]

Cum sa nu poti lucra in domeniul medical ? Poti lucra ca registrator medical la un cabinet de medicina familiei. 4-5 ore/zi, dimineata sau dupa-amiaza, in functie de programul cabinetului, daca vrea sa foloseasca calc in timp real, pt tiparit retete si altele. Sau cateva ore la sfarsit de luna daca vrea doar raportarea pentru casa de asigurari. Mai poti lucra la centre medicale private, la receptie, call centre sau ca registrator in cabinet cu medicul. E adevarat ca trebuie sa nu fii comod si sa nu strambi din nas ca iti mananca tot timpul liber pentru cateva milioane. Cred ca se mai poate si prin spitale pe unde exista laboratoare de cercetare, dar nu cred ca e ceva constant si probabil si cu banii e mai slabut, fiind obisnuiti cu voluntari.

Posibilitati exista, dar trebuie sa te interesezi. Un loc de munca ti-l cauti singur, nu vine nimeni sa ti-l ofere.

[DarkComy]

mi-a placut la nebunie cat am lucrat in privat la receptie sau in cabinet (ca tehnoredactor pe ecografie), mai ales cand toti pacientii mi se adresau cu "dl. asistent" sau faceau referire la mine prin "asistentul medicului X":D la inceput mai aruncam cate o "siti, sunt student la medicina ", dar treptat am devenit imun. pe raportari e mai lejer, dar daca nu esti atent la CNP-uri te vei trezi ca medicul nu isi primeste banii de la CASMB si sa vezi atunci discutii intre tine si medic traducerile in medicina mai merg bine, in special pe engleza, dar nu vorbim de carti medicale, ci de diferite brosuri cu instructiuni pentru aparatura si cu ocazia asta mai inveti cate ceva ultima carte tradusa a fost pentru o ceainarie si era legata de istoria fiecarui sortiment din oferta. ideea e ca bani se pot face, nu multi, dar suficienti pentru weekend, totul e sa cauti.

[canci]

Am incercat si eu odata sa ma angajez la receptie la o clinica privata...mi-au dat cu flit, cred ca nu am avut un cv destul de imresionant. Dar am lucrat prin alte parti in timpul facultatii si, ce sa zic, e greu dar nu imposibil insa daca parintii te pot sustine mai bine te preocupi doar cu facultatea, e cel mai bine.

[DarkComy]

Am incercat si eu odata sa ma angajez la receptie la o clinica privata...mi-au dat cu flit, cred ca nu am avut un cv destul de imresionant. Dar am lucrat prin alte parti in timpul facultatii si, ce sa zic, e greu dar nu imposibil insa daca parintii te pot sustine mai bine te preocupi doar cu facultatea, e cel mai bine.

clinicile mari nu se dau in vant dupa studenti pentru ca au nevoie de personal pe durate lungi de timp, ori singurii care indeplinesc acest criteriu sunt cei din anii I si II. nu angajeaza mai nimeni un student de an terminal pe partea de secretariat sau tehnoredactare, pentru ca va pleca imediat spre mai bine.

[b3]

nu e regula, am exemple cu anii 5 si 6 depinde de clinica. If you fail, try, try again!

[DarkComy]

afirmatia mea oricum nu a fost una absoluta

P.S. nimic nou despre SIUI, in vasile lascar era astazi lliniste

[Doddy]

nu stiu cat de avantajos este sa faci pe comis-voiajorul in studentie mai ales ca aceste firme cauta rezidenti sau specialisti, eventual ca student poti sta intr-o farmacie 4-5 ore pe zi sa iei tensiuni. ca sa iti vinzi medicamentele trebuie sa umbli prin spital dupa medic, iar acestia au program dimineata, adica exact atunci cand ai cursu si stagiul. mai toti colegii care s-au bagat la firme de genul asta au sfarsit prin a renunta la profesia de medic.

Si esti platit pentru treaba asta? Aproximativ cat se ia pe luna?

Cat despre treaba cu renuntatul la cariera de medic pentru meseria de reprezentant... cred ca pana la urma in cazul asta intervine "instinctul" fiecaruia pus in fata alegerii: implinire profesionala intr-o cariera medicala solicitanta, eventual un mini-job, insa per total bani putini si timp putin, sau neimplinire profesionala intr-o cariera para-extra-medicala mai mult sau mai putin solicitanta, insa cu bani ceva mai multi. (Nu stiu exact cum se invart lucrurile pe acolo, e posibil sa vorbesc in necunostiinta de cauza, insa am auzit ca reprezentantii medicali au niste salarii destul de babane).
Cand am dat la medicina, eram chitit ca banii nu conteaza si ca implinirea profesionala e cea mai importanta, si ca nimic nu se compara cu sa faci bine nu-stiu-cati pe zi, insa acuma am inceput sa ma gandesc destul de serios daca acea facere de bine a nu-stiu-cati pe zi este atat de satisfacatoare pe 8 milioane pe luna.

[DarkComy]

nu am intrebat cat se platea pentru tensiuni, dar cei de la loreal mi-au oferit anul trecut 800 RON pentru 5ore/zi, 6 zile din 7, ca si "consultant" in farmacii, dar poti lucra si prin mall sau hypermarket. eu aveam 2 colege in serie care vindeau produse catre alte colege, le-am rugat sa ma puna in legatura cu persoanei care le coordona, si m-am interesat daca au ceva de lucru prin farmacii. la babyexpo de acum doi ani am luat 200 RON pe un weekend, si cu masa inclusa. un alt coleg participa aproape zilnic la evenimente si targuri din diferite domenii, nu doar medical, de la impartit fluturasi pana la consultant, si scotea 1200-1500 ron/luna.
acum ca si reprezentant, cei cu salarii babane din aceste firme au deja vreo 10 ani in spate, o clientela fidela si multe vanzari la activ, altfel la inceput primesti salariul minim pe economie plus comision din vanzari, si daca nu te duce papagalul, cam faci foamea. sunt firme in domeniul aparaturii medicale unde un reprezentant zonal castiga si 5.000 - 10.000 - 20.000 euro lunar plus comision ... un ecograf incepe de la 5.000 E (le vedeti pe la cabinete cu un singur medic pe medicina interna, MF sau obgyn) si ajunge si la 200.000 E (eco cord, general sau obgyn). banii ii faci atata timp cat vinzi si aduci castiguri firmei, sa nu aveti impresia ca e suficient sa zambesti si ploua cu bani. nu stiu cati dintre noi, majoritatea cu orgolii pe masura, am fi dispusi sa ne milogim pe la usile medicilor pentru diferite contracte.
pe mine nu m-a deranjat sa muncesc in facultate, fie ca stateam cu fluturasii in brate, faceam reclama la cosmetice sau traduceam diferite brosuri, aceste experiente m-au ajutat financiar si interactionand in mod repetat cu persoane necunoscute din diferite medii sociale, am reusit sa trec si peste tracul discutiilor cu pacientii.

[nickami]

Poate putin off-topic. Printre cei care au facut medicina, este vreunul care regreta, care crede acum ca ar fi fost bine sa nu inceapa acest drum? Am cativa colegi care nu mai sunt incantati ca au facut medicina.

topic initiat de moderator. nickami doar a pus o intrebare in alt topic.

[drcraciun]

Parerea mea, nickami, este ca asta este un cu tot alt topic de discutie. Nu ma erijez eu in "expert", nici nu sunt moderator sau asa ceva, dar dupa parerea mea ar trebui deschis un alt thread cu intrebarea asta. Aici posteaza sau citesc mai mult cei care se pregatesc sa dea acum la medicina (stiu ca au mai postat si altii mai mari, inclusiv eu, dar era in legatura cu decizia initiala de a da la medicina si anxietatile legate de ea). Si topicul ala ar fi interesnat de citit pentru multi, dar cred ca trebuie separat cumva, asta e sentimentul meu.

A propos de moderatori: tocmai am vazut ca mi-a disparut postul cu linkurile muzicale pentru de-stres ! Probabil ca le-a luat moderatorul ca le-a considerat inappropriate pentru sectiunea aceasta. Nu stiam ca nu e voie sa pui linkuri youtube aici, daca e asa nu o sa mai fac. E OK din punctul meu de vedere. Pentru cei care sunt curiosi ce linkuri erau: Love Like Woe si More Than Alive, cu The Ready Set.

[nickami]

De acord cu tine, drcraciun, trebuie deschis un alt thread legat de intrebarea asta. Oricum, parerea mea este ca toti cei care vor sa faca medicina nu trebuie sa se impiedice de pareri contradictorii. Important este sa continue drumul pe care l-au inceput si sa-si urmeze pasiunea. Ea face te transforma si te ajuta sa continui.

[nickami]

De acord cu tine, drcraciun, trebuie deschis un alt thread legat de intrebarea asta. Oricum, parerea mea este ca toti cei care vor sa faca medicina nu trebuie sa se impiedice de pareri contradictorii. Important este sa continue drumul pe care l-au inceput si sa-si urmeze pasiunea. Ea face te transforma si te ajuta sa continui.

Nu stiu cine a deschis topicul in locul meu! In orice caz, eu pusesem, asa, doar o intrebare OT, care nu era obligatoriu sa se transforme intr-un topic efectiv. Daca moderatorul a considerat necesar, e OK, insa tin sa precicez ca n-am initiat, efectiv, acest topic. Si pentru a raspunde la intrebare, daca topicul tot exista: n-am regretat niciodata ca am facut medicina, nici drumul pe care l-am parcurs, nici ceea ce fac actualmente. Facand medicina, am inteles, de-a lungul timpului, ca ea este suma tuturor pasiunilor mele. Poti face medicina, e-adevarat, fara pasiune, insa nu vei fi decat un individ care invarte de ici-colo o suma de informatii aplicandu-le, fara vlaga, pe pacienti. Daca o faci, insa, ca pe o vocatie, indiferent de greutatile intampinate, totul se schimba fundamental. Nu vreau sa idealizez, ci doar sa spun ca vocatia, in medicina, este posibila si realizabila, efectiv, doar daca treci dincolo de orice orgoliu - de cele mai multe ori intelectual si legat de pozitia sociala pe care ti-o ofera calitatea de medic. Trebuie sa mai precizez ca, adesea, orgoliul de a fi medicinist, de a deveni medic, ucide vocatia de a fi medic. Imi pot permite aceasta afirmatie, pentru ca am intalnit prea des colegi otraviti de orgoliul de a fi medici, orgoliu care le va fi ucis centimetru cu centimetru ceea ce mai putea fi, inca, vocatie in ei. Este o stare de fapt, verificabila in relatiile noastre zilnice cu colegii nostri medici.

[ioana_c]

nickami sa stii ca ai mare dreptate in legatura cu orgoliul.Eu inca nu sunt la facultate dar vreau la anul sa dau admiterea si vreau sa urmez orice domeniu numai in medicina sa fie,pot fi ori medic ori asistenta medicala,pt mine tot aia e ca pot ajuta pacientii orice cadru medical as fi.Am insa colegi care vor sa se faca neaparat medici chirurgi pt ca au impresia ca se castiga bine si ca le asigura un altfel de statut in fata altora.Mereu ma gandesc cu teama ca astia vor intra la buget si eu nu....cu toate ca invat si eu.

[nickami]

nickami sa stii ca ai mare dreptate in legatura cu orgoliul.Eu inca nu sunt la facultate dar vreau la anul sa dau admiterea si vreau sa urmez orice domeniu numai in medicina sa fie,pot fi ori medic ori asistenta medicala,pt mine tot aia e ca pot ajuta pacientii orice cadru medical as fi.Am insa colegi care vor sa se faca neaparat medici chirurgi pt ca au impresia ca se castiga bine si ca le asigura un altfel de statut in fata altora.Mereu ma gandesc cu teama ca astia vor intra la buget si eu nu....cu toate ca invat si eu.

ioana_c, tot ce faci, fa-o cu pasiune si cu multa daruire. Pozitia sociala este o chestie extrem de fragila, chiar daca ajungi medic. Important este ca tu sa ramai fidel unui principiu: acela de a a fi alaturi celor care sunt in suferinta. Asta-i menirea medicului. Daca nu urmeaza acest principiu, nu este decat un arogant umplut cu informatii. In cazul asta, ar fi fost mult mai bine si pentru el si pentru pacienti sa-si fi ales o alta meserie. Personal, nu pot sa nu-mi amintesc "urletele" efective ale multor medici din Romania catre pacienti. Execrabil! Nu pot insa sa nu-mi amintesc si de colegi exceptionali, de o calitate umana impresionanta. Important este sa stim de ce alegem sa devenim medici!

[Phat Skidz]

Cred că orice decizie majoră va fi însoţită şi de regrete. Se la vi. Cine (susţine că) nu are se minte singur, ceea ce OK, fără să ne minţim singuri, cu privire la noi înşine, fără să ne falsificăm trecutul, ne-ar fi tare greu să trecem prin viaţă.

Aşa că da, eu regret că am dat la medicină, dar nu văd ce aş fi putut face altceva. Aş fi avut alte regrete. Recunosc că nu sunt un sfânt să reuşesc să "obţin vocaţia" după reţeta lui nickami. Nu ştiu dacă am avut/am chemare pentru meseria mea, nu ştiu dacă noţiunea de "chemare" mai are vreun sens în cultura noastră - tind să cred că nu, nu acum.

[md_gr]

Da, dar nu mai am rabdare sa imi caut vocatia. Medic m-am facut, pensionar medic vreau sa mor.

[nickami]

Cred că orice decizie majoră va fi însoţită şi de regrete. Se la vi. Cine (susţine că) nu are se minte singur, ceea ce OK, fără să ne minţim singuri, cu privire la noi înşine, fără să ne falsificăm trecutul, ne-ar fi tare greu să trecem prin viaţă.

Aşa că da, eu regret că am dat la medicină, dar nu văd ce aş fi putut face altceva. Aş fi avut alte regrete. Recunosc că nu sunt un sfânt să reuşesc să "obţin vocaţia" după reţeta lui nickami. Nu ştiu dacă am avut/am chemare pentru meseria mea, nu ştiu dacă noţiunea de "chemare" mai are vreun sens în cultura noastră - tind să cred că nu, nu acum.

Vlad, la mine a fost diferit. Chiar diferit! Soţia mea ştia de la grădiniţă că vrea să fie dotoriţă. Eu chiar am avut alegerea! Iar alegerea am făcut-o târziu. Puteam foarte bine sa raman fizician, să continui cu un doctorat în fizică, etc. Chiar îmi plăcea modularea matematică în fizică şi a rămas, încă, o chestie care mă pasionează. Nevastă-mea spune şi acum că eu "fizicesc" medicina. Fizica era o chestie de excitare intelectuală continuă, cu multe defi-uri. Însă, la medicină am venit cu o suflare de viaţă pe care nu o pot descrie nimănui. Trebuie ca acea persoană să trăiască lângă mine clipă de clipă. Un soi de vulcan interior! Aveam, totuşi, 24 de ani! Făcusem şi armata la TeReu. Iar astă stare, de atunci, nu a mai încetat! N-aş exagera cu nimic dacă aş spune că ea mi-a condus viaţa. Regret multe, însă n-aş putea regreta niciodată că am devenit medic pentru că, undeva, înăuntrul meu am simţit că este ceea ce mi se potriveşte cel mai mult. Dacă nu aş fi făcut nici fizică şi nici medicină, cred că aş fi devenit misionar. Preot ar fi fost prea mult! Niciodată nu am simţit că aş putea purta povara acestei responsabilităţi până la capăt! Vocaţia nu se creează după o reţetă! Cred că ţine, înainte de toate, de configuraţia interioară a fiecărei fiinţe. Şi poate că optimismul funciar al naturii mele, târziu convertită şi mereu în căutare a unui absolut pe care-l purtăm fără să-l vedem, care s-a întărit şi mai mult în urma multor suferinţe, a contribuit decisiv la bucuria de a fi medic. În fapt, iar aici vorbesc doar pentru mine, a fi medic este o bucurie. Indiferent de toate greutăţile zilnice.

[alin.olaru]

Cred că orice decizie majoră va fi însoţită şi de regrete. Se la vi. Cine (susţine că) nu are se minte singur, ceea ce OK, fără să ne minţim singuri, cu privire la noi înşine, fără să ne falsificăm trecutul, ne-ar fi tare greu să trecem prin viaţă.

Aşa că da, eu regret că am dat la medicină, dar nu văd ce aş fi putut face altceva. Aş fi avut alte regrete. Recunosc că nu sunt un sfânt să reuşesc să "obţin vocaţia" după reţeta lui nickami. Nu ştiu dacă am avut/am chemare pentru meseria mea, nu ştiu dacă noţiunea de "chemare" mai are vreun sens în cultura noastră - tind să cred că nu, nu acum.

Vlad, la mine a fost diferit. Chiar diferit! Soţia mea ştia de la grădiniţă că vrea să fie dotoriţă. Eu chiar am avut alegerea! Iar alegerea am făcut-o târziu. Puteam foarte bine sa raman fizician, să continui cu un doctorat în fizică, etc. Chiar îmi plăcea modularea matematică în fizică şi a rămas, încă, o chestie care mă pasionează. Nevastă-mea spune şi acum că eu "fizicesc" medicina. Fizica era o chestie de excitare intelectuală continuă, cu multe defi-uri. Însă, la medicină am venit cu o suflare de viaţă pe care nu o pot descrie nimănui. Trebuie ca acea persoană să trăiască lângă mine clipă de clipă. Un soi de vulcan interior! Aveam, totuşi, 24 de ani! Făcusem şi armata la TeReu. Iar astă stare, de atunci, nu a mai încetat! N-aş exagera cu nimic dacă aş spune că ea mi-a condus viaţa. Regret multe, însă n-aş putea regreta niciodată că am devenit medic pentru că, undeva, înăuntrul meu am simţit că este ceea ce mi se potriveşte cel mai mult. Dacă nu aş fi făcut nici fizică şi nici medicină, cred că aş fi devenit misionar. Preot ar fi fost prea mult! Niciodată nu am simţit că aş putea purta povara acestei responsabilităţi până la capăt! Vocaţia nu se creează după o reţetă! Cred că ţine, înainte de toate, de configuraţia interioară a fiecărei fiinţe. Şi poate că optimismul funciar al naturii mele, târziu convertită şi mereu în căutare a unui absolut pe care-l purtăm fără să-l vedem, care s-a întărit şi mai mult în urma multor suferinţe, a contribuit decisiv la bucuria de a fi medic. În fapt, iar aici vorbesc doar pentru mine, a fi medic este o bucurie. Indiferent de toate greutăţile zilnice.

Foarte frumos pusă problema, cu un uşor iz idealist cum rar vezi în ziua de astăzi.

[Phat Skidz]

În fapt, iar aici vorbesc doar pentru mine, a fi medic este o bucurie. Indiferent de toate greutăţile zilnice.

Și în ce constă bucuria asta? Sunt chiar curios. Adică, ce te bucură, mai precis?

[nickami]

În fapt, iar aici vorbesc doar pentru mine, a fi medic este o bucurie. Indiferent de toate greutăţile zilnice.

Și în ce constă bucuria asta? Sunt chiar curios. Adică, ce te bucură, mai precis?

Bucuria mea trebuie legată de speranţele şi certitudinile mele existenţiale care sunt de natură creştină. M-am convertit târziu la creştinismul ortodox. Adică am venit acasă după ce vreme îndelungată am fost venetic. Eu nu m-am convertit prin cuvânt - mă îmbuibasem cu cuvinte, filosofie şi antropologie -, ci printr-o experienţă despre care am scris pe topicul sunteţi religiosi. Această experienţă m-a întors acasă, ca pe fiul risipitor. Este ceva identic sentimentului pe care-l descriai spunându-ne ce presupune pentru tine reîntoarcerea în Bucureşti. Numai că pentru mine re-convertirea la creştinismul ortodox a fost ca o bucurie aplicată ansamblului întregii mele vieţi. Din clipa aceea, nu m-am mai simţit străin niciunde, înţelegând că viaţa mea este… oriunde pentru că oriunde sunt în preajma Lui.
Bolnavul este fiinţa care suferă, însă are pe lângă conştiinţa suferinţei şi conştiinţa unei umanităţi pe cale să se diminueze. Bucuria mea de medic ţine, astfel, nu doar de faptul că pot ajunge, uneori, să-l duc spre vindecare, ci că-l pot ajuta, ca prin sprijinul meu zilnic, să recapete conştiinţa şi bucuria acestei umanităţi pe care el riscă să o uite din prea multă suferinţă. Însă, bucuria mea cea mai mare ţine de faptul că pot dărui speranţa prezentă în chiar actul meu medical. Că încă pot s-o fac. Şi dacă reuşesc să aduc un zâmbet pe chipul unui om în suferinţă, atunci, în felul meu palid, reuşesc să repun zâmbetul şi speranţa pe orice chip sub care se ascunde Hristos. Asta nu înseamnă că nu am zilnic încercări de a fi deviat de la acest drum. Însă, este o viaţă pasionantă, vie cu descumpăniri şi învieri.
Sunt ca pe valuri, însă, aici e minunea: plutesc.

[ioana_c]

nickami..interesant,stiu ca sunt offtopic dar vreau sa te intreb ceva.
In facultate exista si studenti crestini cu adevarat(adica nu ma refer la aceia care se folosesc de religie ca sa-si ascunda mandria sau ca sa stapaneasca)?
Cum poti impaca religia cu medicina?Ma refer din perspectiva unei fete....
Scuze ca te intreb aceste lucruri,dar am avut niste probleme care nu imi dadeau pace in legatura cu asta.

[Chingachgook]

credinta e sau ar trebuie sa fie o chestie interioara. nu are nicio legatura ca esti la medicina, la agronomie sau la marketing

[nickami]

credinta e sau ar trebuie sa fie o chestie interioara. nu are nicio legatura ca esti la medicina, la agronomie sau la marketing

100%. Cu o completare.... credinta este o chestie interioara care trebuie sa se vada obligatoriu in actele tale exterioare. Altfel, fara fapte, orice credinta este moarta, sfarseste in teorie si-un plictis teribil.