Medicina Bucureşti

...ideea mi-a dat-o topicul cu Prima Zi, de la veaţa în spital.
Deci cum a fost ultima voastră zi de rezident?

A mea a fost oribilă, nici nu vreau să o povestesc. Sper că voi aţi avut zile mai frumoase.

Pai de ce sa nu o povestesti, ce e asa nasol?
uite de ex. in promotia mea technically speaking ult zi a fost 31 decembrie, zi de sarbatoare pentru tuoataa lumea de pe pamamond. practic ult ceas din ult zi de rezi = la party.
dpmeu de v rezi= doing time, obligat sa o arzi intr-un stadiu dintr-asta nenorocit in care esti un fel de student-medic gen, si incare - si asta m-a enervat la maximum domle oricat de competent ai fi nu poti sa avansezi in alt ritm fata de aia mai incapabili. adica sa deie dom'le test si daca esti shmecher sa treci din anul 3 in anul 5, de ce sa fii olbigat sa o arzi aiurea pe loc, fara sa importe competenta?!!
adica poti sa faci doi ani intr-unul la scoala primara, la liceu etc, dar in rezi nu se poate. bleah.

la tine de ce-a fost nasol, n-ai nimerit alcool de calitate in ziua in care toata lumea serba dobandirea dreptului de libera praktiq si eliberarea? sau erai dintr-asta atasat, nostalgii, chestii?

Nu, dar m-am despărţit în termeni nasoi. Şi într-o zi mă aştept ca chestia asta să mă prinză din urmă. Dar mai bine povestesc alţii.

Hai ca m-ai facut curios. Cum ai reusit sa te desparti in termeni nasoli ?

Eu am facut vreo 2 epicrize si am scris niste retete. A fost o zi obisnuita.

probabil nu au vrut ceilalti rezidenti sa ii semneze oracolul

hm, si pe mine m-a facut curios.
adica de ce sa te certi taman in ult zi, plus ca sa te prinda nush ce din urma... hai sa fim seriosi.

totusi most people nu mai dau pe la spital dupa exam de specailitate, ma bucur ca la voi toata lumea venea cu sarguinta. ca daca nu ce, va dadea nota naspa la specialitate? lucrurile de fapt se termina la specialitate, sau char inainte, treptatm, cand lumea mai lipseste sa invete pt examen, am i wrong?

probabil nu voi primi raspuns la intrebarile astea.

probabil ca iti mai pot face mici mizerii cu pontajul

in al doilea rand toti rezidentii din lume spera undeva ascuns in sufletul lor ca spitalul la care au lucrat sa le scoata un post.


in al treilea rand unii sunt constiinciosi pur si simplu. desi marturisesc sincer, mai mult prin partea clujului am auzit de astia. in bucuresti rar. cica era doar unul si dupa ce ca era singur mai era si pe psihiatrie.

Păi la mine ultima zi a fost după ce m-am întors din Franţa. Îmi dădusem ex. de specialitate de peste 6 luni, dar îmi rămăseseră 3 luni de rezistenţiat. Aş fi vrut să le fac, dar nu a mers.

Serios, voi v-aţi mai întoarce în spital? Io cred că n-aş mai rezista. Îmi place cum e acum, nu foarte stresant, sunt propriul meu şef, sunt singurul psihiatru din clădire pe tura mea, nu există gărzi. Banii sunt modeşti, dar cine ştie, poate îmi dă prin cap vreo schemă la un moment dat. Care ar fi motivele pentru care v-aţi întoarce în spital?

eu de pe acum incerc sa scap de spital, de abia astept sa nu-l mai vad.
tot incerc sa ma duc la post, dar acum cu desfiintatul spitalelor sa vad daca o sa mai am unde ma duce

Spitalele sunt în general nişte locuri oribile. Şi nu mă refer doar la faptul că n-ai medicamente şi echipamente. Asta îl afectează doar pe pacient, şi cum, conform Melaniei, empatia e muci, nu ne interesează. Dar toate spitalele sunt nişte cuiburi paranoice pline de ambiţii care se freacă unele de altele. Este iadul lui Swedenborg - presupun că unii oameni sunt fericiţi, în felul lor, în mediul ăsta.

Bisericute si backstabbing am observat si eu cam peste tot (si in Romania si in Norvegia), dar nu ma deranjeaza f. mult pt. ca nu sunt prea interesat in vreo avansare pe scara ierarhica administrativa.

vlad s. wrote:Îmi place cum e acum, nu foarte stresant, sunt propriul meu şef

sunt mega-convins auzi, replica de mai sus nu cumva e din alt film? sau te facusi patron si nu jtiam
lol
cum e cu pacientul nostru - stapanul nostru? a mai evoluat conceptul?

zicea ceva craciun de terapia aversiva something, as dori sa se specifice daca asistam cumva la asa ceva, adica sa stiu sa nu ma introduc.

Eu mă port cu pacienţii exact cum mă purtam şi "la stat", deci din punctul ăsta de vedere nu simt nicio schimbare. Dacă în rezidenţiat ai fost vreun nepoliticos din ăla care brutalizează pacienţii, sau care extragea plăcere din poziţia de putere dată de halatul alb, e posibil să te simţi mai constrâns, în privat. (Nu tu, era retoric). Cum eu nu am avut niciodată chestii din astea, chiar nu mă deranjează nimica. Nu fac temenele pacienţilor, în continuare nu port halat, sunt identic.

Nu mi se pare ceva rau sa ai un sef. Nu mai am sef acum si trebuie sa il suplinesc impreuna cu colega mea pana vine noul sef. Esti complet pierdut pentru ca nu poti sa intrebi pe nimeni care sa te aprobe sau sa iti dea un sfat.
A fi un sef bun e o chestie grea si o adevarata stiinta. Sefa mea avea tactica de a te lasa singur sa te descurci, nu te controla cu nimic dar erai obligat sa te duci singur la ea sa te sfatuiesti inainte sa iei o decizie importanta. Niciodata nu iti spunea ce sa faci, ci doar ce crezi tu ca e mai bine sa faci.
Imi pare rau ca a plecat; e vorba de o doamna psihiatru cu 25 de ani de experienta in cercetare si care e mama unui antipsihotic care a facut istorie.

l-a crescut singura nu?

de obicei femeile de genul asta nu prea au familie

Are trei copii majori.
Cred ca rolul de mama in romania e diferit fata de cel de afara. In romania nu multi isi permit babysitter, educator, menajera care sa preia munca de gospodina.

E bine sa ai sef atunci cand vrei sa ai, e rau sa nu ai cand vrei sa ai sef, e minunat sa nu ai sef cand nu vrei sa ai si e rau sa ai sef cand nu vrei sa ai. gen.

eu am auzit de la cineva de o big clinica unde se fac niste cursuri introductive la angajare cum sa te porti cu pacientii (nu tu, era retoric). 2-3 cursuri sau ceva
probabil erau pt mitocanii care brutalizau pacientii in rezidentiat la stat

trident, esti fumat
iti spun: e bine sa te lasi in plina glorie, dar nici inainte sa devii penibil nu ar fi tarziu.

ultima zi: 4 chiuretaje, o nastere

Intrebare pentru ginecologi, mai ales pentru astia care practica in Romania unde avorturile sunt mai frecvente ca spalatul pe dinti. Nu e naspa sa faci chiuretaje? Nu vorbesc de alea terapeutice. Adica imi imaginez ca nu considerati ca e viata si asa mai departe... si in principiu sunt si eu pentru dreptul femeii de a alege si pana la urma cineva trebuie s-o faca. Insa nu ati avut niciodata o senzatie naspa sau un moment in care ati stat si v-ati gandit ca e un pic trist sa fac asta in meseria mea? Intreb de curiozitate, pentru ca eu sigur mi-as fi pus problema asta.

(edit)

Cunosc ginecologi care refuză să facă chiuretaje.
Presupun că te poţi gândi că, dacă nu-l faci tu, ajunge pe mâna vreunui măcelar şi e vai de ea. Decizia e mamei, nu a ta.

pai da, dar chiar daca e decizia mamei, pe mine nu m-ar face sa dorm mult mai linistita noaptea

Eu tin minte din stagiul de gineco, un asistent ne-a aratat o data cum facea chiuretaj. A zis ca e ca si cum ai curata un dovlecel pe dinauntru. Ba chiar mi-a pus chiureta in mana (desi eu incercam sa ma ascund dupa ceilalti). "Uite asa dom' doctor", ma indemna, in timp ce eu am facut cateva miscari usoare si foarte anemice, "exact cum faci cu un dovlecel". Dupa ce a vazut ca eram lesinat rau, s-a enervat un pic si mi-a luat chiureta din mana si m-a dat la o parte, zicand "pai asa nu mai terminam niciodata."

De cate ori am vazut-o pe mama gatind dovlecei de atunci...va dati seama ce amintiri aveam eu in cap. Intr-o buna zi, chiar i-am povestit mamei despre asta. Dar mama nu s-a suparat si a ras usor, a zis: "ei, ce te-ai speriat asa, incerca si el sa va invete ca sa stiti ceva practic si voi." (Stiu ca poate suna foarte ciudat ca am indraznit sa vorbesc cu mama despre asta, dar eu m-am simtit intotdeauna liber sa vorbesc cu mama despre multe lucruri, adica n-am vazut-o jignita sau suparata ca am deschis vreodata un vreun subiect de discutie care ma preocupa in mod deosebit, ea mereu m-a lasat sa fiu foarte deschis fata de ea si a incercat in general sa-mi linisteasca temerile pe cat a putut. Cred ca asa ar trebui sa fie toate mamele.)

Dar, totusi, nu m-am gandit prea mult la copil atunci, cand eram in mijlocul actiunii, ma gandeam mai mult la pacienta (mama copilului) care statea acolo linistita pe masa, m-am gandit la ce s-o fi gandit biata femeie cand l-a auzit pe ginecologul ala vorbind asa. In contextul asta am deschis si discutia despre subiectul asta cu mama mea, cum am scris mai sus, vroiam sa-mi arat solidaritatea cu pacienta de sex feminin si ma gandeam la sentimentele ei mai mult si ma simtisem oarecum ofensat de atitudinea nonsalanta a ginecologului.

Si acum, cred ca ma preocupa mai mult soarta femeii (care e totusi o fiinta reala aflata in fata mea) decat cea a embrionului sau fatului.

extraordinar cata sensibilitate ce sa spun.
ciudat ca ai scris asta la "ultima zi". sper ca intelegi ironia. bravo, sensibilule.

trident wrote:extraordinar cata sensibilitate ce sa spun.
ciudat ca ai scris asta la "ultima zi". sper ca intelegi ironia. bravo, sensibilule.

Bai, sper ca nu te iei de relatia mea cu mama mea, ca acum vin acolo unde esti si-ti dau cu cana-n cap. Si ce daca era off-topic-initial ? Reactionam la ce a zis Muma, desi, sunt de acord, nu cred ca i-am raspuns exact la ce a intrebat, ca doar nu sunt ginecolog sa stiu sa vorbesc din punctul lor de vedere. Ce e asa de aiurea sa ai reactii puternice cand esti expus live la primul avort din viata ta ?

ceeeee??

LOL.

raspunsul tau emotional imi atrage atentia asupra unei posibilitati ca tu sa nu fi inteles mai nimic. in primul rand formatia mea este de asa natura inca nu as avea nici cea mai mica problema sa ma iau de relatia ta cu mama ta o data sau de cinci mii de ori pe zi, asa cum spui tu, chiar si dupa ce ai spus ce ai spus. totusi te rog retine ca nu m-am luat de relatia cu mama ta (frate, dar esti total pe langa) si ca raspunsul tau este unul emotional care ar necesita dupa parerea mea ceva mai multa chibzuinta in sensul perceperii postului meu anterior. sa iti explic:

m-a frapat faptul ca erai cica extrem de sensibil despre avort dar nu ai sesizat ca erai pe un topic care se numeste "ultima zi" - a produsului de conceptie, eveident.

de aceea eu tin sa deosebesc sensibilitatea-sensitive de sensibilitatea-sensibiloasa. exista, nu-i asa, si sensibilitatea aia inchipuita in care ajungem sa credem, ma rog, unii dintre noi.

revin asup[ra relatiei cu mama ta: daca nu o doresti discutata pe forum te rog sa o tii pentru tine. nu am discutat-o, dar daca tii neaparat...
si legat de unde te duci tu cu cana, te rog sa pastrezi asta pentru persoanlele din discutie, spare me.

OK, OK, I got it !

Dar, in concluzie, eu raman in continuare mai interesat si mai sensibilizat fata de starea si soarta mamei decat cea a embrionului sau fatului. O fi gresit, dar asta e inclinatia mea curenta in ceea ce priveste avortul. Nu cunosc nici un ginecolog care sa se framante prea mult dpdv etic sau moral in ceea ce priveste participarea lui/ei tehnica/profesionala la avort.

apare burn -out

dr craciun wrote:Dar, in concluzie, eu raman in continuare mai interesat si mai sensibilizat fata de starea si soarta mamei decat cea a embrionului sau fatului. O fi gresit, dar asta e inclinatia mea curenta in ceea ce priveste avortul.

Pai nu era o comparatie, nu era problema de ce te intereseaza mai mult, starea mamei sau a embrionului. Ca poate sa te intereseze soarta mamei (normal ca te intereseaza cand ii umbli cu chiureta prin uter), dar sa nu-ti placa ce faci, sa te simti naspa. Macar un moment, chiar daca apoi alungi gandul asta, sau ii gasesti o justificare.

daca te gandesti ca extirpi o tumora care ameninta sa creasca in 9 luni de sa-i umple tot abd si apoi sa ii altereze calitatea vietii poate iti e mai usor...

uite, asta voiam sa aud, voi la ce va ganditi ca sa va fie mai usor?

unul la un dovlecel, unul la o tumora...

care era exact diferneta intre un embrion mic si un spermatoloc? (lasa ca ala are m multe celule, 2n, etc)

nu faceam acum o dezbatere, eram interesata de marturisiri

bine, incepe tu: cand cureti dovlecelul la ce te gandesti?


in rest, altii, cum a fost ultima zi?

trident wrote:eu am auzit de la cineva de o big clinica unde se fac niste cursuri introductive la angajare cum sa te porti cu pacientii (nu tu, era retoric). 2-3 cursuri sau ceva
probabil erau pt mitocanii care brutalizau pacientii in rezidentiat la stat

Io nu am facut asemenea cursuri, nici colegii mei, in policlinica unde lucrez. Tu la ce policlinica ai auzit ca se fac cursuri din astea? Ar fi un lucru bun, cred ca inca din rezidentiat.

dupa juma de an intrebi?


ghici.

medknife, logic.

li se exprima la inceput asa cateva reguli de conduita... sa zicem.

o prelegere. nu asa scurta. poate nu ti-ai dat seama, sau poate tie nu. dar am auzit ca asa se face se indoctrineaza putin ce si cum tb purtat cu pacientul

putin e un fel de a spune.

nu la medknife li se cere doctoritelor sa vine in fusta ca asa se cere?
sa fie la medass si sa incurc eu? (pt mine si pt tot restul lumii e tot aia, da nu cred m ca incurc)

fiecare uzina are sectia ei de spalare a creierelor
lol li se impune sa vina in fusta??? care ar fi motivul?

eu cred ca te-au facut din vorbe aia care ti-au povestit.

voiau sa te faca invidios cu ce frumos e la ei la clinica.

trident wrote:nu la medknife li se cere doctoritelor sa vine in fusta ca asa se cere?

Frate de unde scoti basmele astea? Ar fi un lucur bun, nu zic nu, ce atâta pantaloni la femei, dar sunt goange. Mai mult, eu unu nici nu port halat, si sunt adesea in blugi si tricou (ca viu pe bicicleta) si nu-mi face nimeni nimica. Si n-am auzit de niciun curs din ala la medwife, serios, desi unii ar avea mare nevoie.