recunoaste cartea

[Melania]

Eu nu citesc carti. Ma adoarme.

[Tasha]

Stiu eu una faina, sigur nu te adoarme. Teoria relativitatii restranse. Am citit-o cand aveam vreo 12 ani si mi-a schimbat viata.

[marmotul]

Ar mai fi vrut să-mi vorbească, dar eu m-am apropiat de el şi am încercat să-i explic pentru ultima oară ca nu-mi mai rămînea decît puţin timp. Nu voiam să-l pierd cu Dumnezeu. A încercat să schimbe su­biectul, întrebîndu-mă de ce-i spuneam "domnule" şi nu "părinte". Asta m-a enervat şi i-am răspuns că nu era părin­tele meu: era de partea celorlalţi.
- Nu, fiule, a spus el punîndu-mi mîna pe umăr. Sînt cu tine. Dar nu poţi să ştii asta pentru că ţi-e sufletul orbit. Mă voi ruga pentru tine.
Atunci, nu ştiu de ce, s-a rupt ceva în mine. Am început să urlu din toate puterile, l-am insultat şi i-am spus să nu se roage. Îl apucasem de gulerul sutanei. Îmi vărsăm asupra lui tot focul inimii în scăpărări amestecate cu bucurie şi furie. Avea o înfăţişare atît de sigură de el, nu-i asa ? Totuşi, nici una din certitudinile lui nu făcea cît un fir de păr din capul unei femei. Nici nu era măcar sigur că e în viaţă de vreme ce trăia ca un mort. Pe cînd eu parcă aveam mîinile goale. Dar eram sigur de mine, sigur de orice, mai sigur decît el, sigur de viaţa mea şi de moartea ce avea să vie. Da, n-aveam decît atît. Dar cel puţin stăpîneam acest adevăr tot atît cît mă stăpînea şi el pe mine. Avusesem dreptate, mai aveam încă dreptate, aveam întotdeauna dreptate. Trăisem într-un fel şi aş fi putut trăi într-alt fel. Făcusem ceva şi nu făcusem altceva. Nu făcusem un lucru, dar făcusem altul. Ei şi ? Era ca şi cum aşteptasem tot timpul această clipă şi aceşti zori în care voi da socoteală. Nimic, nimic nu avea importanţă şi ştiam bine de ce. Şi el ştia de ce. Din străfundul viitorului meu, în tot timpul acestei vieţi absurde pe care o dusesem, un suflu obscur urca spre mine străbătînd anii care încă nu veniseră şi acest suflu egaliza în drumul lui tot ceea ce mi se propunea atunci, în anii nu cu mult mai reali pe care-i trăiam. Ce importanţă avea pentru mine moartea celorlalţi, dragostea de mamă, ce importanţă avea Dumnezeul preotului, vieţile pe care le ale­gem, destinele pe care le alegem, cînd un singur destin tre­buia să mă aleagă pe mine însumi şi o dată cu mine miliarde de privilegiaţi care, ca şi el, se considerau fraţii mei. Înţele­gea el oare ? Toată lumea era privilegiată. Nu erau decît privilegiaţi. Ceilalţi, de asemenea, vor fi condamnaţi într-o zi. Şi el va fi condamnat. Ce importanţă avea dacă, acuzat de crimă, era executat pentru că nu plînsese la înmormîntarea mamei sale ? Cîinele lui Salamano tăcea tot atît cît nevastă-sa. Femeiuşca-automat era la fel de vinovată ca şi parizianca pe care Masson o luase de nevastă sau la fel ca Maria, care voia ca eu s-o iau de nevastă. Ce importanţă avea faptul că Raymond era amicul meu, ca şi Céleste, care valora mai mult decît el ? Ce importanţă avea faptul că Maria întindea astăzi gura unui alt Meursault ? Înţelegea el oare acest condamnat şi că din străfundul viitorului meu... Mă înnecam urlînd toate astea. Dar paznicii îmi şi smulseseră preotul din mîini şi mă ameninţau. Totuşi, el i-a liniştit si m-a privit un timp în tăcere. Avea ochii plini de lacrimi. S-a întors şi a dispărut.

[Tasha]

inecam , cu un singur n.

[marmotul]

copy/paste.
hai, lasa circoteala si spune autorul

[Melania]

Camus. Tu chiar ai citit cartea asta sau doar te dai rotund?

[marmotul]

da. am mai citit si ciuma, caderea, mitul lui sisif si aseara strainul, care chiar mi-a placut.
nu prea imi dau seama daca erau carti sau nuvele, caci in afara de ciuma restul erau destul de scurte- 300- 400 kilo. asta e problema cu cartile in format electronic.
de ce intrebi? la ce mi-ar folosi sa ma dau rotund??

[marmotul]

bucata asta era mai mult pentru tasha, care ma tot dispera cu popii ei

[Tasha]

multumesc, am preciat si savurat cu intensitatea potrivita.

[marmotul]

alt citat
''Paul? Aştept. Pot să aştept toată ziua. Deşi eu cam bănuiesc că s-ar putea să cazi în curând în comă; cred că, acum eşti într-un stadiu aproape comatos şi am o mulţime de...
Vocea ei se stinse încet.
Da! Dă-mi chibriturile! Dă-mi un aruncător de flăcări! Dă-mi un Baby-Huey şi o încărcătură de napalm! Arunc şi o încărcătură strategică nucleară pe el, dacă asta vrei tu, tu muma-pădurii blestemată!
Aşa vorbea oportunistul, supravieţuitorul. Totuşi, altă porţi­une, care acum dădea înapoi, aproape comatoasă ea însăşi, con­tinua să se vaiete în întuneric: O sută nouăzeci de mii de cuvinte! Cinci existenţe! Doi ani de muncă! Şi care era adevăratul rezultat: Adevărul! Ce ştii tu despre BLESTEMATUL ADEVĂR!''

[187.92a]

Regele Stefan

[MumaPadurii]

Junior sau Senior?

[187.92a]

am si eu o idee. haideti sa facem un grafic si pe abscisa trecem (aia orizontala, da) nr de carti citite si pe ordonata trecem ce vreti voi, inteligenta, etc.
putem calcula nivelul de la care nu mai este eficient sa citim? (asta pt cei care nu cred ca lucrurile evol asa, liniar)

[drcraciun]

Eu de cand sunt in Norvegia am inceput din nou sa citesc mai mult (din lipsa de alte activitati, bineinteles ). Citesc mai mult politiste. Cel mai mult am citit cam intre 8 si 17 ani, nu as putea sa dau nici macar estimativ numarul de carti citite. Am citit f. multa fictiune in vremea aia atat clasica cat si contemporana. Dupa liceu...din ce in ce mai putin si citeam mai mult politiste, uneori si biografii (despre exploratori, mai ales, uneori despre oameni istorici), sau carti istorice, dar nu prea multe din astea din urma. Romane, dupa 19-20 de ani aproape de loc. Poeziile nu mi-au placut niciodata prea mult; din astea am citit doar strictul necesar in scoala.

[Melania]

despre exploratori

'Spre pol' de Nansen? misto ca o potzi reciti direct in norvegiana

[marmotul]

?

[marmotul]

Testament politic
Pentru a ieşi dintr-un univers concentraţionar — şi nu e neapărat nevoie să fie un lagăr, o temniţă ori o altă formă de încarcerare; teoria se aplică oricărui tip de produs al totalitarismului — există soluţia (mistică) a credinţei. Despre aceasta nu va fi vorba în cele ce urmează, ea fiind consecinţa harului prin esenţă selectiv.
Cele trei soluţii la care ne referim sunt strict lumeşti, au caracter practic şi se înfăţişează ca accesibile orişicui.

Soluţia întâi: a lui Soljeniţîn
În Primul cerc, Alexandru Isaievici o menţionează pe scurt, revenind asupră-i în volumul I al Arhipelagului Gulag.
Ea constă, pentru oricine păşeşte peste pragul Securităţii sau altui organ analog de anchetă, în a-şi spune cu hotărâre: în clipa aceasta chiar mor. Îi este permis a-şi vorbi consolându-se: păcat de tinereţele ori vai de bătrâneţele mele, de nevasta mea, de copiii mei, de mine, de talentul ori de bunurile ori puterea mea, de iubita mea, de vinurile pe care n-am să le mai beau, de cărţile pe care n-am să le mai citesc, de plimbările pe care n-am să le mai fac, de muzica pe care n-am să o mai ascult etc. etc. etc. Dar ceva e sigur şi ireparabil: de-acum încolo sunt un om mort.
Dacă aşa gândeşte, neşovăitor, insul e salvat. Nu i se mai poate face nimic. Nu mai are cu ce fi ameninţat, şantajat, amăgit, îmbrobodit. De vreme ce se consideră mort nimic nu-l mai sperie, îmbrobodi, atrage, aţâţa. Nu mai poate fi amorsat. Nu mai are — fiindcă nu mai speră, fiindcă a ieşit din lume — după ce jindui, ce păstra sau redobândi, pe ce îşi vinde sufletul, liniştea, onoarea. Nu mai există moneda în care să-i poată fi achitat preţul trădării.
Se cere însă, fireşte, ca hotărârea să fie fermă, definitivă. Te declari decedat, primeşti a te învoi morţii, desfiinţezi orice speranţă. Te poţi regreta, ca doamna d'Houdetot, poţi regreta, însă această sinucidere morală şi prin anticipaţie nu dă greş. Riscul unei cedări, al consimţirii la denunţ, al unei recunoaşteri fanteziste a pierit cu desăvârşire.

[marmotul]

Soluţia a doua: a lui Alexandru Zinoviev

Este cea găsită de unul din personajele cărţii Înălţimile găunoase. Personajul e un om tânăr, prezentat sub porecla alegorică Zurbagiul. Soluţia stă în totala neadaplare în sistem. Zurbagiul nu are domiciliu stabil, nu are acte în regulă, nu e în câmpul muncii; e un vagabond, e un parazit, e un coate goale şi o haimana. Trăieşte de azi pe mâine, din ce i se dă, din ce pică, din te miri ce. E îmbrăcat în zdrenţe. Munceşte pe apucate, uneori, când şi dacă i se iveşte prilejul. Îşi petrece mai toată vremea în puşcării ori lagăre de muncă, doarme pe unde apucă. Hoinăreşte. Pentru nimic în lume nu intră în sistem, nici măcar în cea mai neînsemnată, mai păcătoasă, mai neangajantă slujbă. Nici măcar păzitor la porci nu se bagă, neurmând pilda eroului unei nuvele a lui Arthur Schnitzler: acela, obsedat de frica de răspundere, sfârşeşte porcar. NU, Zurbagiul s-a proiectat (în stil existenţialist) odată pentru totdeauna câine de pripas, capră râioasă, călugăr budist cerşetor, smintit, nebun pentru (întru) libertate.

[marmotul]

nush ce are imedu, nu vrea sa ia tot citatul

[marmotul]

in fine. cea mai tare chestie din toata cartea

Când sunt gata, îmi iau rămas bun de la părintele meu. Sunt cătrănit rău. Tata însă — în pijama, mititel, grăsun, voios — e numai zâmbete şi-mi dă sfaturi ultime, ca antrenorul înainte de meci; repede, ca însoţitorul la gară, pe nerăsuflate, după ce a tăcut în faţa vagonului până-n clipa finală:
— Ţi-au spus să nu mă laşi să mor ca un câine? Ei bine, dacă-i vorba aşa, n-am să mor deloc. Te aştept. Şi vezi să nu mă faci de râs, zice. Să nu fii jidan fricos şi să nu te caci în pantaloni.
Mă sărută apăsat, mă duce până la uşă, ia poziţia de drepţi şi mă salută milităreşte.
— Du-te, îmi spune.
Cobor treptele în pas normal, fără a privi înapoi. Ies pe poarta blocului. Există ursite, există prevestiri, există telepatie. Pe strada mai întâi cu desăvârşire deşartă, cu toate că nu-i devreme, îşi face brusc apariţia de după colţ o singură persoană: un ofiţer de la M.A.I. Mă înfior.

[187.92a]

v-am spus ca am fost la rohia, acolo unde stainhart?
dar ce stiti voi.

[marmotul]

era de fapt din ciresarii, dar ce stiti voi

[iulia92]

pot sa joc si eu? pot? pot? pot?

"Mai sunt, cred, puţine de spus. După ce voi încredinţa mării sticla cu mesajul, mă voi duce la mine în cameră şi mă voi întinde în pat. De ochelari am ataşat un şnur negru foarte fin, un elastic de fapt. Mă voi lăsa cu toată greutatea pe ochelari. Elasticul îl voi trece în jurul clanţei, iar de el voi lega, nu prea solid, revolverul. Iată ce cred că se va întâmpla: Mâna mea, protejată de o batistă, va apăsa pe trăgaci. Mâna îmi va că-
dea apoi într-o parte. Revolverul, împins de elastic, se va îndrepta spre uşă;
izbit de clanţă, se va detaşa de elastic şi va cădea. Elasticul, eliberat, va
atârna inocent de ochelarii de sub mine. O batistă pe podea nu va suscita
nici un fel de nedumerire.
Voi fi găsit, întins în pat, împuşcat în frunte, conform notelor făcute de tovarăşii mei. Atunci când vor fi examinate corpurile noastre, nu se va putea stabili cu precizie ora când a survenit moartea.
Când marea se va linişti, vor veni de pe coastă bărci şi oameni.
Şi vor găsi zece cadavre şi o problemă nerezolvată pe Insula Negrului.
Semnat:
Lawrence Wargrave"

E cel mai semnificativ pasaj din intreaga carte (si cheia tuturor interpretarilor, de altfel).

[Phat Skidz]

Mulţumim! Poate unii dintre noi nu citiseră cartea!

[iulia92]

p.s. asta inseamna ca datorita varstei, al gradului meu de inteligenta redus sau al ironiilor la care sunt supusi userii pe imed in mod constant, nu-mi dau seama ce vroiai sa spui, de fapt. (daca e pe bune sau daca bascalia continua pe care o faceti pe seama noastra e un mod de triere al fraierilor care nu se incadreaza in cerintele forumului).

in cazul in care ma insel, imi cer scuze, vlad, dar dupa ce am citit cateva 'sectiuni' de aici, nu mai pot lua p enimeni in serios

[Phat Skidz]

Păi vorbeam serios. Ne dai cheia unui roman poliţist celebru. Poate cineva de aici nu l-a citit, dar poate îl va citi cândva, şi acum ştie cheia.

[iulia92]

Bine, te cred! acum sa vedem cine mai frecventeaza topic-ul asta )
Dar daca mai e cineva care nu l-a citit, nu am ales bine paragraful. Nu mai are niciun farmec asa

[Phat Skidz]

Anyway, Iulia, eu îţi urez bun venit în regiunile acestea ale imedului, şi te asigur că nu suntem aşa de răi după cum părem. Eu cred că dacă ne dai o şansă, chiar o să ne placi, şi o să mai vii pe aici, şi astfel viitorul imedului are o şansă. La urma urmelor, noi avem deja o vârstă, nu mai avem entuziasmul din vremurile de început, atunci, în 1985.

[iulia92]

big bad boys (guys) ai imed-ului! ati speriat copiii care vin sa traga cu ochiul p-aici

bine v-am gasit (pe astia care ati mai ramas) >:d< hai cu entuziasmul si cu senzatiile tari din 1985 zici?!

[Phat Skidz]

În spatele aparenţelor noastre de brute imunde se ascund inimi de aur. Trident este un iubitor al animalelor iar kooksee plânge la comediile romantice.

[MumaPadurii]

Oricum, tipul ala se insela. Stiam se pot vedea urme de praf de pusca pe mana (sau ma rog, pe batista). Si mai era ceva legat de nu stiu ce contractura a degetului care apasa pe tragaci (parca) ce aparea la sinucigasi (nu intotdeauna, dar cand aparea era patognomonica).

Si ai citit "Pe aripile vantului'"? In caz ca nu, sa stii ca Rhett o paraseste pe Scarlett dupa ce le moare fetita.

[iulia92]

În spatele aparenţelor noastre de brute imunde se ascund inimi de aur. Trident este un iubitor al animalelor iar kooksee plânge la comediile romantice.

stiam eu )
btw, nu m-a luat niciunul in primire pana acum; nu sarcasm, nu contrargumente inutile, nu ironii si mistouri, nu atmosfera tensionata... se pare ca timpul nu ii iarta nici pe 'preaslavitii imed-ului' (nu sariti! ma adaptez si eu din mers )

[iulia92]

Oricum, tipul ala se insela. Stiam se pot vedea urme de praf de pusca pe mana (sau ma rog, pe batista). Si mai era ceva legat de nu stiu ce contractura a degetului care apasa pe tragaci (parca) ce aparea la sinucigasi (nu intotdeauna, dar cand aparea era patognomonica).

Si ai citit "Pe aripile vantului'"? In caz ca nu, sa stii ca Rhett o paraseste pe Scarlett dupa ce le moare fetita.

pai, eu am citit cartea intr-a 6a (obligata de profa in prima instanta) si sincera sa fiu, nu am stat sa analizez scena finala si sa-i caut cusururi; pur si simplu m-a fascinat; e posibil sa fie cum spui tu, dar indiferent de eventualele erori care s-au strecurat, Agatha Christie ramane cea mai tare autoare de romane politiste (pentru mine).

p.s. nu am citit "Pe aripile Vantului" (am vazut doar filmul )

[Tasha]

iulia, uelcome. atata timp cat n-o sa dai replicile cele mai banale posibil (in exclusivitate, adica, ca uite, trident da in 90% replici absolut banale, dar el incearca de foarte multe ori si pana la urma scrie si ceva nebanal), nu scrii kile de posturi stupide (vezi craciun, halidei) si nu te ataci (important e sa nu te cari prima data cand esti luata la impins vagoane) ai sanse sa duci spiritul imed mai departe.

[iulia92]

iulia, uelcome. atata timp cat n-o sa dai replicile cele mai banale posibil (in exclusivitate, adica, ca uite, trident da in 90% replici absolut banale, dar el incearca de foarte multe ori si pana la urma scrie si ceva nebanal), nu scrii kile de posturi stupide (vezi craciun, halidei) si nu te ataci (important e sa nu te cari prima data cand esti luata la impins vagoane) ai sanse sa duci spiritul imed mai departe.

Merci, Tasha! O sa tin cont de precizarile tale Nu mai plec de aici; raman pe capul vostru indiferent de nr. "vagoanelor pe care trebuie sa le imping" in plus, mie imi place sa cred ca sunt perseverenta (ca sa nu spun incapatanata). O sa se vada pe parcurs; iti vei da seama din post-urile mele daca sunt sau nu ca userii pe care i-ai amintit tu. "Si daca voi nu ma vreti, eu va vreau"
Sa iti urez week-end placut... sau de acum trebuie sa va spun "sarbatori fericite, Paste imbelsugat, iepuri, miei" + celelalte urari cliseice?!

[Tasha]

Merci, o sa pasc fericita. La fel iti doresc si tie!

[MumaPadurii]

O sa se vada pe parcurs; iti vei da seama din post-urile mele daca sunt sau nu ca userii pe care i-ai amintit tu.

Eu imi dau seama din semnatura ta ca cel putin cu trident ai un lucru in comun.

[Tasha]

ea are voie, e fata. trident ce scuza are?

[Chingachgook]

ea are voie, e fata. trident ce scuza are?

umbla vorba ca ar fi baiat.

nu am vazut, nu am pus mana, nu sunt sigur.

[Tasha]

iulia?

hmmmm...
Iulia, esti insurat?