Postby elfstone » Fri Jul 09, 2004 1:02 am
Totusi, care ar fi relevanta unui astfel de observership? Am citit multe confesiuni de candidati CSA/Step2-CS care, per total, emiteau doua idei fundamentale si anume ca:
- le-a fost greu din cauza ca nu petrecusera timp in spitalele americane si nu stiau, deci, cum se lucreaza acolo, care este "atmosfera", obiceiurile pamantului etc.
- le-a fost greu sa se ajusteze cu simularea in sine care nu are multe in comun cu day-to-day practice si cu faptul ca nu reusita diagnosticului, efectuarea corecta a manevrelor sau mai stiu eu ce contau in mare masura ci parcurgerea unor anumite etape intr-o anume ordine astfel incat pe chestionare rigide de evaluare sa apara cat mai multe puncte.
Pe care sa ii crezi?... Chiar daca ii credem pe amandoi:....
Intrebarea mea: o data ce avem cat de cat acces la cele chestionare, nu e mai facil / ieftin sa exersam approach-ul ala virtual, in rest inutil si acasa, pe pacientii nostri? Asta ar presupune, eventual, ca limba o exersam in alt fel, intr-adevar. Dar, pe de alta parte, din cate citeam aici si aiurea, chiar legal, observershipu` nu iti da dreptul sa te "joci" cu pacienti, deci, poate ca inveti multe, dar ratezi tocmai skill-ul esential pentru povestea asta: "cin'shpe minute, taticu' "... .
PS: voi cand/cum stiti ca veti da / ati dat Step 3?
"
I'd much rather be happy than right, any day" (name not important)
Get firefox