Medicina Bucureşti

Eu sunt anul 2 acum si m-am simtit initial jenat de a posta un astfel de thread. Aveam si inca mai am impresia ca toata cantitatea de informatie pe care netul este capabil sa o ofere pe tema "how to leave the ship" este la dispozitia mea si ca eu nu reusesc sa pricep un ABC destul de simplu. Ulterior, insa, mi-au iesit in cale mai multe cazuri asemanatoare mie si am ajuns la concluzia ca trebuie totusi un basic-step-guide ca sa se bucure de linkuri -lipsite de-altfel de informatii elementare- si cei neinitiati sau mai slow:)
De aceea am sa rog pe cineva binevoitor si cunoscator -observ ca tapirul este de serviciu- sa shed some lite on teh matters:)
1. Inteleg ca se poate pleca in timpul facultatii sau a posteriori terminarii ei -fie in timpul rezidentiatului fie dupa. As indrazni sa intreb daca se poate vorbi de un timp optim de plecare -pentru a evita pe cat posibil overflow-ul examenelor de echivalare si diferentelelor- pentru cercetare sau de un timp optim pentru clinic. Din nefericire singurele persoane care s-au retras pe plaiuri mai dulci si pe care sa le cunosc au plecat la varste gen 25-30 de ani si nu stiu absolut nimic despre cum se poate pleca in ani mai fragezi.
2. Pornesc de la premiza ca vreau sa fac cercetare (lucru de-altfel adevarat) si ca iau hotararea sa plec in timpul facultatii. Ce timp de pregatire necesita o astfel de mutare si ce examene presupune exact? Eu am dat TOEFL anul asta si a fost ok. De asta stiu ca e necesar. De restul nu prea. De fapt ca sa sintetizez... cum ar trebui sa arate dosarul unui astfel de candidat si unde trebuie trimis (nu vreau exemple, vreau un tip de scolarizare... daca se poate spune asa).
3. Care e deadline-ul pentru plecare "during" sau cand plecarea de acest tip isi pierde sensul? Inteleg din limitata mea experienta si din ce mai aud ca pe masura ce trece timpul se ingreuneaza procedurile si ca in plus, "e pacat sa renunti la diploma aia de absolvent, domle'. Daca tot ai facut n ani... fa-i si pe ailalti si dupa aia".
4. Presupunand ca am renuntat la a-mi mai urgenta plecarea si ca aman pe dupa terminare... care sunt examenele in cazul asta si din nou intreb ca prostul... cum se numeste tipul de scolarizare pe care vreau sa il fac... ? (stiu ca suna cretin si probabil banal, dar astea sunt semne de intrebare reale pentru un student de medicina de anul 2 care credea ca totul vine de la sine). Inteleg ca sunt cursuri post-universitare de tot-felu', masterate, doctorate etc. Imi pune si mie un om milostiv ordine in amalgamul asta de notiuni, prin alcatuirea unei ordini cronologice... de fapt... a unei succesiuni logice de pasi ce trebuie facuti, fara a se tine cont de specializare in sine (lipsita acum de relevanta).
5. a. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru a obtine un full scholarship si care sunt factorii care fac acest lucru imposibil? (note, restante, probleme financiare, dosar incomplet etc)
b. Care sunt conditiile pentru a obtine admitance la un colegiu decent spre foarte bun:) si din nou, care sunt factorii negativi? (stiu ca s-a mai discutat, dar daca tot sunt aici...)
6. Merita intr-adevar?
Sper sa nu deranjez pe nimeni cu threadul asta si as aprecia un raspuns asumandu-mi inca odata totala ignoranta in astfel de probleme. Paradoxal, daca stau sa ma gandesc, pentru ca am stat si "pe-acolo pe-afara" ceva timp...
Thx.

Well, nu sunt un expert in materie de "plecari" , dar pot spune cateva lucruri. In primul rand, un factor important ce trebuie luat in considerare daca vrei sa faci facultatea in Vest este ca studiile la ei se platesc. Deci, daca nu ai un car de bani, o sa ai nevoie de un scholarship - care se obtine destul de greu, cred. Admiterea la o facultate merge pe baza rezultatelor din liceu (care se echivaleaza de exemplu in State prin GPA - Grade Point Average) si trebuie de asemenea sa sustii examene de admitere, fiind un student strain. Sistemul de admitere depinde de statul in care vrei sa pleci si de universitatea la care vrei sa dai. Medicina este un domeniu si mai restrictiv, in multe parti numarul de locuri fiind limitat si fixat de la an la an.

Ca studii postuniversitare (adica dupa ce termini facultatea) ai urmatoarele posibilitati: masterat, doctorat, studii postdoctorale (acestea sunt cele "mari") plus o gramada de cursuri, care se finalizeaza prin atestate. Masteratul este de 1-2 ani, durata depinde de domeniul in care il faci si este un pas intermediar intre faculate si doctorat. Se termina cu sustinerea unei disertatii. Doctoratul este de aproximativ 4-5 ani, este mult mai prestigios ca pregatire postuniversitara decat masteratul si aici chiar trebuie sa faci munca puternica de cercetare, daca vrei sa te alegi cu ceva. Se finalizeaza cu sustinerea tezei de doctorat. Masteratul poate fi, in unele situatii, o cerinta pentru a accede la doctorat. Sistemul este extrem de variabil, atat in Europa cat si in State.

Eu cunosc destul de multe despre statele de limba anglo-saxona, depinde unde vrei sa mergi. Si ce conteaza mai mult la inceput pentru tine: cercetarea sau medicina clinica. Nu pot posta aici toata informatia pe care o am la momentul actual prin creier, ca as scrie incontinuu cateva zile... Daca mai ai intrebari da-mi un PM (private message). Poate scrie si Tapi cate ceva ca adaos la ce am scris.....

Succes!

hai sa-ti raspund eu ca vad ca pati te cam ignora(saracul, are si de ce, de cate ori nu a explicat el treaba asta)

ca sa intelegi mai bine ce-i cu finantarea: totul se plateste.(punct). daca vrei sa vii la o "varsta mai frageda" (desi nu vad de ce, e distractie mai mare in ro ca student) poti veni la un college. cam singura modalitate de a nu plati taxe este daca esti sportiv(si foarte bazat) sau minoritar. trebuie sa ai un GPA bun-media din liceu. de asemenea, scorul de la SAT (un fel de bac) e important, plus alte activitati extracuriculare.

daca vrei sa vii in cercetare, majoritatea se face post-graduate(dupa ce termini facultatea)intr-un program de master sau phd. daca faci o facultate de 4 ani in ro poti veni pe la 22 anisori. cum si aici totul se plateste, trebuie sa obtii finantare.

finantarea este in mare parte o chestie de noroc, in principiu trebuie sa obtii un assistantship si sa lucrezi cam 20 ore pe saptamana.

Este examenul de rezidentiat important pentru obtinerea unei burse în strainatate?

Este -fiindca îti confera un statut, de medic în pregatire într-o anumita specialitate. Chiar daca rezidentul din România nu este echivalent în mod oficial cu rezidentul din Marea Britanie, sau din alte tari din Europa, profesorii din departamentele occidentale recunosc ca exista similitudini in procesul de pregatire, în statutul si calitatea medicilor aflati în acest proces.

Daca esti rezident este mai usor sa soliciti o perioada de pregatire într-un program din aceiasi specialitate din Europa decat daca nu esti rezident. Este mai usor de explicat de ce vrei sa vizitezi un department din Occident, iar pentru departamentul gazda este mai mai usor de înteles ce ar putea sa faca cu tine. Detalii despre cum se abordeaza un departament gazda sunt în cartea "Cum sa obtii o bursa în strainatate -manual pentru medici".

În plus Societatea Europeana a specialitatii în care te pregatesti ar putea avea programe speciale de finantare a rezidentilor. De exemplu, Societarea Europeana de Boli Respiratorii (European Respiratory Society -ERS) are un program de burse pentru rezidenti de pneumologie cu durata de la o luna la doi ani. Rezidentul trebuie sa-si gaseasca un departament european care sa-l accepte la pregatire, si, pe baza unui proiect, ERS accepta sa plateasca salariul rezidentului pe durata pregatirii. Eu, si înca alti trei colegi din clinica am beneficiat de astfel de finantari. Daca departamentul gazda este de prestigiu european, atunci sansele de a obtine finantarea ERS sunt foarte mari. Un medic care nu este rezident nu poate beneficia de astfel de finantari.

Este pacat ca nimeni (dar poate ma însel) nu se lupta ca programul de rezidentiat din Romania sa fie recunoscut oficial la nivel European. Programul de rezidentiat romanesc este bun, in special pentru pregatirea teoretica. Intrarea în rezidentiat se face printr-un examen la fel de greu, sau poate mai greu decat în tarile occidentale, programul este, cel putin teoretic, structurat la fel de bine ca oriunde în Europa, iar terminarea programului se face printr-un examen complex si dificil. Deci, sub aspectul formei, nu ar trebui sa existe probleme.

Exista insa probleme cu nivelul de pregatire practica care se obtine in unele clinici romanesti, desi sunt si exceptii notabile. Unii medici folosesc rezidentii si îi si învata ceva, altii îi tin doar pentru completarea foilor de observatie, iar unii chiar nu stiu cum sa scape de rezidenti. Aceasta duce la o pregatire neuniforma si la un deficit de imagine a programului si stilului românesc de rezidentiat -si la probleme de echivalare cu pregatirea europeana.

Vom fi totusi integrati în Comunitatea Europeana. Specialitatea care va fi recunoscuta va fi doar cea obtinuta prin rezidentiat si este foarte probabil ca titlurile de medic specialist obtinute prin alte modalitati, dupa doctorat de exemplu, sa nu fie recunoscute - cum de altfel este situatia în Spania. În prezent titlul de medic specialist din Romania, obtinut prin rezidentiat dupa 1993, poate fi recunoscut în tari ca Marea Britanie, pe baza unei evaluari individuale riguroase a dosarului celui care solicita echivalarea -deci motive in plus pentru a deveni rezident.

Rezidentiatul în România este un examen important, care trebuie luat. Iar pozitia finala la rezidentiat se coreleaza doar cu de cate ori a fost citita integral materia. Cine citeste de 5-7 ori se claseaza in primii 100-200. Deci efortul pentru promovarea examenului nu este unul intelectual, ci de timp sacrificat cititului si organizare. Iar timpul nu trebuie irosit cu incercari de a pleca in strainatate. Dupa examen ai tot timpul necesar.

Daca rezidentiatul românesc ar fi explicat europenilor mai bine si ar fi facut mai practic si mai prestigios, atunci sansele de integrare si de mobilitate a medicilor români vor fi si mai mari si vor fi asemanatoare cu ale medicilor din Bulgaria (mult mai activi decât noi), Spania, Portugalia, Grecia, etc.

Pentru opinii sau comentarii trimite un e-mail la: t.toma@ic.ac.uk

Tudor P. Toma (t.toma@ic.ac.uk); Londra, ianuarie -martie 2003.

http://burse.port5.com/

Salut!Sunt medic rezident anul III oftalmo.As fi interesata sa plec in Anglia fie ca rezident in ofta pt schimb de experienta,fie pt masterat sau doctorat.M-ai putea ajuta cu informatii?
Mutzam.

Pentru Roadkill:
Pentru a te pliba prin laboratoare în timpul facultatii îti trebuie bani. €€€ si $$$.
Insa dupa facultate un GRE e tocmai bun sa si lucrezi la nivel înalt, sa si traiesti pe cont propriu si sa si faci ceva cu cap si coada pentru viitor.
Pentru asta ideal ar fi ca prin anii 4-5 sa dai relaxat, fara graba, TEOFL si GRE, ca sa poti fi acceptat la universitati în anul VI, si a doua zi dupa ce ai dat licenta s-o tunzi.
Pâna atunci "joaca-te" în laboratoarele UMF-ului, învârte o eprubeta ceva, fa niste lucrari cum ca a iesit o nuanta roz dupa ce ai învârtit, si plimba-te pe la sesiunile de comunicari studentesti, eventual si la congrese daca era culoare roz-roz.
Chiar daca pe plan stiintific nu o sa fie revolutie ce o sa lucrezi tu, macar îti formezi mâna si te obisnuiesti cu tiparul proiectelor de cercetare, cu standardele publicatiilor stiintifice, mai tocesti putina biostatistica, vizitezi tara, agati gagici, îmbini utilul cu placutul iar la sfârsitul facultatii poti sa completezi un CV cât de cât interesant, care va atesta ca în loc ce altii fluierau si se distrau, tu ti-ai dat interesul pentru profesie.

Im... e cel mai bun raspuns pe care puteam sa il primesc. Thx for the info man. Mai ales partea cu gagicile.
Roz-Roz he says... Rotfl.