Postby Mony » Fri Sep 17, 2004 3:06 pm
Mi-am adus aminte ca am citit si eu cindva, pe undeva (nu-mi aduc aminte daca in Viata medicala, in Romania libera sau in Adevarul) ca se vrea sa se propuna obligativitatea de a lucra 5 ani dupa terminarea rezidentiatului in spitalul care ti-a asigurat pregatirea!
Pai, in conditiile actuale de efectuare a rezidentiatului, aberatie mai mare ca asta nu cred ca se putea inventa! Asta inseamna ca cele citeva spitale care pregatesc rezidenti, din cele 10 centre universitare (si cu Galatiul 11, ca am auzit ca s-a aprobat infiintarea unei facultati de medicina de stat si acolo), vor fi arhipline si arhiaglomerate, cu cite un doctor la jumatate de pat (ca tot stau bolnavii cite doi in pat, in unele sectii), iar in restul tarii, peste 4-5-6 ani va bate vintul (teoretic!) prin spitale (inclusiv cele judetene), pentru ca in timp ce doctorii care vor atinge virsta de pensionare, se vor pensiona (cum ar fi normal), medicii specialisti tineri vor fi blocati in spitalele din centrele universitare!
Acum, sincer vorbind, cred ca multora le va conveni situatia de a avea inca 5 ani un post asigurat intr-un spital mare, universitar, decit sa-si toceasca nervii intii cu obtinerea unui post, la sfirsitul rezidentiatului, si apoi cu practicarea meseriei in conditii rudimentare uneori! Reversul medaliei este ca se vor trezi oameni la 35 de ani, fara loc de munca, facind ceea ce ar fi trebuit sa faca in urma cu 5 ani!
Nu ma prea pricep la „politici economice†sau cum le-o fi zicind, dar mi se pare ca intr-o tara normala piata muncii e libera si ca e reglata de cerere si oferta (ori, asta e si motivul pentru care la rezidentiat se scoate un anumit nr. de locuri pe o specialitate; nu mai multe, nu mai putine, ci atitea cite se estimeaza ca vor fi necesare si/sau vacante peste numarul de ani de pregatire in specialitatea respectiva). Ori, un tinar medic specialist, cu dreptul de libera practica proaspat cistigat (ca am inteles ca vor sa dea o lege prin care dreptul de libera practica sa fie acordat la sfirsitul rezidentiatului, nu ca pina acum dupa anul de stagiatura sau echivalentul sau, primul an de rezidentiat) trebuie sa aiba dreptul sa-si aleaga viitorul loc de munca (pe toata viata uneori), in functie de locurile care sint scoase la concurs de diverse spitale sau institutii dar si de conditii care tin de optiunile personale.
Si, in plus, nu poti sa-i ceri inapoi banii „investiti†in el pe perioada rezidentiatului, pentru ca in cei citiva ani de pregatire rezidentul nu sta degeaba si doar absoarbe stiinta „pompata†in el. Cred ca colegii nostri deja rezidenti ne pot spune ca muncesc la fel de mult, iar unii dintre ei chiar mai mult decit indrumatorii lor!
Ei bine, toate astea pe care le-am insirat mai sus mi s-ar parea valabile in conditiile rezidentiatului actual.
Dar, alta ar fi situatia daca s-ar reveni sau s-ar incerca ceva asemanator cu ceea ce exista acum citiva ani: rezidentiatul cu locuri (sau sectiunea B, cred). Atunci, dadeai rezidentiatul la sectiunea B si daca il luai iti alegeai un post intr-un spital din tara, efectuai rezidentiatul intr-un centru universitar, si apoi reveneai la spitalul respectiv unde practicai in continuare. Eu cred ca despre asa ceva se discuta acum, daca se discuta.
Of, am obosit de atita scris cu un deget si poate am spus numai prostii! Da’s ale mele!
Spor la invatat!